Inaugurarea Pasajului Român, cu numeroase prăvălii de închiriat, a coincis în mod fericit cu problema găsirii „vadului mai bun”. Asociat cu arhitectul Burelly, Bielz a ocupat patru încăperi cu mașini noi aduse de la Viena, angajând ca litograf pe americanul Sander. Asocierea cu Burelly s-a desfăcut, însă, în anul 1860, până la decesul lui Bielz „Stabilimentul lithografic” fiind condus de Josephine Schrama, născută Bielz și, din 1865, de Moritz Benedict Baer, care, ajutat de Leon Letzter, va produce o serie de fotomontaje cu portrete de militari, de oameni politici și de oameni de cultură.
Cum a ajuns Baer să conducă litografia lui Bielz? Simplu: i-a devenit ginere, în 1865 căsătorindu-se cu fiica acestuia, Luise. Având o grijă în plus, pentru buna funcționare a atelierului fotografic se va asocia cu un tânăr bavarez de 26 de ani, Andreas Daniel Reiser, născut la München și care, ca și el, venise în Valahia pe Dunăre, sosind, însă, de la Giurgiu. Asocierea a durat doi ani. Din 1867, cum indică reclama din Bukarester Haus Kalender, dar când a decedat și Josephine Schrama (născută în 1828), până în 1873, atelierul fotografic va fi condus efectiv de el, portretele realizate acolo și vedutele bucureștene din 1869 fiind opera sa în exclusivitate.
Neîndoielnic litografia și fotografia i-au adus multe satisfacții. La 25 iunie 1870 va cumpăra de la Ecaterina Pălteasca, oferind 475 de galbeni, un rând de case în mahalaua Popa Tatu, în apropierea gropii cu nisip – Groapa lui Neptun – ce-i aparținuse sculptorului Felippe Oliva, autorul celor doi Atlași din Cișmigiu și al Statuii Libertății de la 1848, executată după desenul lui Constantin Daniel Rosenthal, nu întâmplător actuala stradă M. Vulcănescu numindu-se atunci Ulița Sculpturii. Aflase de aceste case – a stăpânilor și a servitorilor – în urma vizitelor la fiica Josephinei, nepoata sa prin alianță, care locuia gard în gard cu fosta proprietară.
Nașterea a șapte copii între anii 1868-1880, cel care va prelua afacerea, Albert, fiind născut în 1871, îl va determina să renunțe treptat la fotografie, decizie luată – cum am mai spus – în 1873, mai exact în 21 ianuarie, când, cu suma de 500 de napoleoni împrumutată pe termen de un an de la Franz Duschek, cunoscut în redacția ziarului duminical „Bobârnacul”, a cumpărat clădirile de pe strada Numa Pompiliu nr. 5, în care a transferat toate instalațiile din Pasajul Român, acum cu firma „Institutul Tipolithografic M.B. Baer”.
O remarcă: clădirea reconstruită de Albert Baer sub numele de „Tipografia Luceafărul” există și în prezent, pe strada numită astăzi „general Dona”, inclusiv biroul direcției și legătoria, prima pe colț, a doua în întregime pe strada Luigi Cazzavillan.
Plecarea lui Sander în 1871 ca asociat la „Stabilimentul Socec, Sander și Teclu” îi crease lui M.B. Baer o mare problemă, specialistul litograf H. Markworth fiind adus după îndelungi căutări și tratative. Cu el se va încumeta să tipărească în 1873 foarte cunoscuta lucrare „Albumul Armatei Române”.
Eforturile de a conduce profitabil „Institutul” și de a asigura bunăstarea familiei, nemaivorbind de colaborările cu litografii la numeroase jurnale, reviste satirice, almanahuri și calendare, și-au spus în cele din urmă cuvântul. În ziua de 11 iunie 1887 inima sa a încetat să mai bată. În 8 iulie un consiliu de familie va stabili inventarierea bunurilor și succesiunea, ținând seama și de cei doi copii din prima căsătorie. Doi ani mai târziu, Albert va răscumpăra de la fratele mai mare și de la surori părțile cuvenite de moștenire și va reface „Institutul de Arte Grafice” fondat de bunicul Andreas Bielz.