Mostenirea lui Abu Amar

O, munte, vantul nu te va narui niciodata!  Acesta a fost, decenii de-a randul, raspunsul dat de Yasser Arafat tuturor celor care se aratau ingrijorati de soarta sa. Si chiar aveau de ce, pentru ca liderul palestinian a fost nu o data in pericol de a-si pierde viata, iesind insa, naucitor si misterios, aproape nevatamat din lupte de gherila, accidente de avion, comploturi si atentate. Dar, ca orice munte, pe Arafat il erodeaza si trecerea vremii, si furtunile, si sapaturile care se fac la baza lui si, din nou, el n-a dus lipsa de asta.
 La 75 de ani, simbol al luptei palestiniene pentru independenta, cel caruia ii placea sa i se spuna “Capitanul”- desi armata n-a facut o zi in viata lui- trece printr-o criza din care, anticipeaza unii, s-ar putea sa nu-si mai revina. Nu pentru ca ar fi batran, desi este, si nici pentru ca ar fi foarte bolnav- desi este. Ci pentru ca incapatanarea si dorinta care, din convingere sau calcul, l-au manat la lupta o viata- sa fie martirul suprem al cauzei palestiniene- il va impiedica probabil sa-si vada de sanatate oriunde in afara Teritoriilor Palestiniene. Si pentru ca – ironie inerenta legendelor vii- nici un doctor din lumea asta nu-si va asuma probabil riscul de a iesi din sala de operatie lasand in urma cadavrul lui Yasser Arafat.
 In boala si suferinta, liderul palestinian face Isarelului la fel de multe probleme ca in perioadele de sanatate si vitalitate maxime. Sau chiar mai multe. Caci moartea lui gherillero-cel-premiat-cu-Nobelul-pentru-Pace nu ar insemna pentru guvernul de la Ierusalim doar o bataie de cap politica si organizatorica, ci ar deschide perspective noi, si nu toate de bun augur. Mai intai ar fi problema inmormantarii. Din cate se stie, Arafat si apropiatii lui ar dori ca liderul palestinian sa ramana pentru vecie la Ierusalim. Ori asta e exclus, din punctul israelian de vedere. Funeralii de o asemenea amploare ar presupune intrarea in Orasul Sfant a unor mase imense – si incontrolabile – de palestinieni. In plus, o astfel de ceremonie se transforma, in genere, in apeluri la lupta, iar tristetea ar putea degenera in furie. De asemenea, prezenta post-mortem la Ierusalim a simbolului Arafat ar insemna nu numai un loc de pelerinaj la care autoritatile israeliene ar prefera sa renunte, ci si acordarea unei legitimitati nedorite unei bucati de pamant sfant pentru care palestinienii inca se mai lupta.
 Apare apoi problema exploziva – la figurat, dar mai ales la propriu – a succesiunii lui Yasser Arafat. Ca orice dictator care se respecta, Omul de la Oslo n-a lasat niciodata pe cei din preajma lui sa prinda prea multe radacini sau sa atraga simpatia maselor. Asa ca vidul de putere, haosul si luptele intestine sunt scenariul previzibil.
 Declarat, in 2002, mort din punct de vedere politic de Administratia Bush, izolat de Israel la Ramallah, din decembrie 2001, cel zis Abu Amar n-a fost nici mort, nici izolat, nici impotent. Dimpotriva, el a controlat anarhia din Teritorii – o contradictie in termeni doar pentru cei care nu-l inteleg pe liderul palestinian. Prin urmare, el si-a ales apropiatii, el i-a aruncat in dizgratie, el a orchestrat operatiunile celei de-a doua Intifade si tot el a premiat familiile atentatorilor sinucigasi. In preajma lui au mai ramas doar vreo patru potentiali succesori, dar si lor le-a subminat autoritatea constant, public si fara scrupule.  Si, chiar daca vreunul dintre ei s-ar instala in fruntea Autoritatii Palestiniene, si el, si ai lui, si Israelul ar avea doua probleme serioase: lupii tineri si populatia locala.
In timp ce grupul celor patru e perceput ca unul de outsideri porecliti in Teritorii “tunisienii”, aripa tanara si cu radacini mai adanci in Cisiordania si Gaza – pentru ca a stat in zona chiar si cand OEP era in exil, in Tunisia – isi are propriii candidati: Mohammed Dahlan, fost sef al securitatii in Gaza, si Jibril Rajoub, omologul sau din Cisiordania. Ambii militanti, pragmatici, influenti, experimentati in discutiile cu Israelul. Dar, fireste, guvernul de la Ierusalim isi va rezerva dreptul de a accepta sau respinge orice lider palestinian care ar vrea sa ia puterea, si acum e greu de stiut care ii va fi pe plac. Una peste alta, daca luam in calcul si alegerile din SUA, si planurile Israelului de a se retrage din Gaza, nu putea fi un context mai delicat in care sa survina agravarea starii de sanatate a lui Yasser Arafat si, implicit, pericolul unor teritorii palestiniene instabile. Daca muntele se naruieste, Orientul Mijlociu va trebui sa inalte altul, cat mai rapid.

* Carmen Avram este jurnalista la PROTV