Psihologii sportivi au devenit parte componentă a peisajului Jocurilor Olimpice. Cine câștigă, are cu ce se lăuda. Cine pierde, are pe ce umăr să plângă. Dar la Londra sunt două echipe care nu au adoptat acest model, scrie Wall Street Journal.
Echipele de haltere și de lupte libere ale Germaniei au adoptat un nou sistem de motivare a sportivilor implementat de Steven Reiss, profesor de psihologie la Universitatea din Ohio.
Reiss încearcă să transforme disciplinele neclare ale motivației și performanței într-o știință exactă. La Jocurile Olimpice (JO) nu lipsesc psihologii care sunt alături de sportivi atunci când aceștia sunt demotivați după un eșec, dar cele două echipe germane nu mai folosesc acest model.
Sistemul intitulat “Profilul motivațional Reiss” constă într-un test cu 128 de întrebări standard care stabilesc respondentului o valoare numerică pentru fiecare din cele 16 “dorințe de bază”, cum sunt curiozitatea, idealismul și răzbunarea, pe care Reiss le identifică.
O persoană care are nevoie de liniște nu va putea să evolueze la nivelul său maxim dacă este sub presiune. Cunoscând acest lucru, teoria poate ajuta antrenorul să motiveze sportivul.
Când halterofilul Matthias Steiner își va apăra titlul olimpic, antrenorul naționalei germane, Frank Mantek, va căuta un loc lângă arenă și va încerca să-l facă pe Steiner să se simtă “un rege fără rival”.
Sistemul Reiss “a schimbat radical modul în care antrenez sportivii”, a afirmat Mantek. “Fiecare are personalitatea lui și trebuie îndrumat diferit”, a mai spus el. În acest sistem, sportivii poartă brățări cu mesaje personalizate destinate motivării lor în timpul competițiilor dificile. Doar sportivii, colegii de echipă și antrenorii știu ce conțin acele mesaje. “Unii sportivi își scriu numele copiilor. Alții au propoziții care sunt direct corelate cu personalitatea lor”, a spus Peter Boltersdorf, un antrenor german de fotbal care a ajutat la promovarea sistemului Reiss în Europa.
Reiss a spus că nu s-a gândit că munca lui poate fi aplicată sportivilor. El a creat acest sistem pentru a ajuta oamenii de afaceri să înțeleagă mai bine angajații și să îmbunătățească astfel productivitatea. Boltersdorf a văzut o reclamă la metoda profesorului american într-o revistă germană, iar Reiss l-a convins că antrenorii ar putea s-o folosească.
“Toată viața mea se învârte acum în jurul acestei metode”, a spus Boltersdorf, care a deschis o afacere în care Reiss analizează profilul sportivilor. Printre clienții lui Boltersdorf sunt câteva cluburi din Bundesliga și naționala de handbal masculin care a câștigat Campionatul Mondial în 2007. Mantek a fost mulțumit de sistem la JO de la Beijing din 2008, când Steiner, în vârstă de 29 de ani, a câștigat medalia de aur după ce anterior a câștigat argintul la Campionatul European.
Mantek a spus că cea mai folositoare descoperire a fost plăcerea lui Steiner “de a se simți important în public”, senzație care potrivit sistemului lui Reiss este corelată cu o mare nevoie de “statut”. “De aici vine ambiția lui”, a mai spus Mantek.
La Londra, munca lui Reiss și a lui Boltersdorf a fost aplicată de antrenorul echipei germane de lupte libere Alexander Leipold, căruia i s-a luat medalia olimpică de aur în 2000 după un scandal de dopaj, dar care se consideră nevinovat. “Să faci acest lucru cu fiecare dintre sportivii tăi nu este ușor”, a spus Leipold. În timpul carierei de luptător, Leipold a răspuns la motivarea pozitivă, ceea ce, în termenii lui Reiss, înseamnă “acceptare”. “Dacă un antrenor îmi spune <<Alex, a fost foarte bine>>, voi depune cu 5% sau 10 % mai mult efort la antrenament în următoarele două ore”, a adăugat acesta. El încearcă să fie bine dispus atunci când antrenează, dar unii luptători nu răspund la acest tip de stimulent. Ei au nevoie de provocări. Leipold spune că cu acești sportivi trebuie să “învețe să vorbească aceeași limbă” pe baza a ceea ce învață din profilele lor.
Cei mai buni antrenori știu de cele mai multe ori cum să comunice cu sportivii. David Laman, un psiholog care l-a avut ca profesor pe Reiss, l-a dat exemplu pe fostul antrenor NBA Phil Jackson, care credea în principiile Zen. “Putea să-i facă pe Michael Jordan și pe Dennis Rodman să joace în aceeași echipă fără să se certe”, a afirmat Laman.
Reiss a spus că speră ca sistemul său să elimine incertitudinile. Sistemul pune puterea psihologiei sportive în mâinile antrenorilor, de importanță vitală atunci când competiția este mai acerbă, a adăugat el.
“Relația dintre antrenor și sportiv tinde să se îmbunătățească când între ei este mai multă înțelegere”, a spus Reiss.