Controlul financiar contribuie la creșterea eficienței atât a
propriei activități, cât și a instituțiilor controlate, apelând la
metodele și tehnicile sale proprii. Dacă se aplică diferențiat,
aceste metode pot aduce performanțe considerabile.
În practică, ceea ce subminează profund controlul este manifestarea
la nivelul instituțiilor respective a anumitor suprapuneri și
paralelisme. Ca dovadă că acest lucru este cunoscut, o serie
întreagă de strategii și politici guvernamentale au drept obiective
eliminarea situațiilor ca două sau mai multe instituții de
control/audit să aibă atribuții identice ori asemănătoare.
Numai că unele texte normative, de altminteri destul de recente,
demonstrează că avem de-a face tocmai cu o legalizare a
multiplicării paralelismelor în controlul financiar. Dar să ne
explicăm.
Aplicarea prevederilor art. 78 din Legea nr. 273/2006 a finanțelor
publice locale, modificată și completată prin OUG nr. 63/2010 (art.
IV), a determinat adoptarea Ordinului Ministrului Administrației și
Internelor nr. 173 din 3 august 2010.
Acesta privește împuternicirea instituțiilor prefectului în vederea
constatării contravențiilor și stabilirii amenzilor legate de
regimul financiar aplicabil unităților
administrativ-teritoriale.
Așadar, de la data de 25 august 2010 (adică după 15 zile de la
publicarea actului normativ în M. Of. 564/10.08.2010) se dispune de
un cadru absolut legal care permite personalului prefecturii să
exercite atribuții de constatare a contravențiilor și de aplicare a
amenzilor prevăzute la art. 78 din Legea nr. 273/2006 privind
finanțele publice locale.
Personalul în cauză se nominalizează prin ordin al prefectului și
se “alătură” inspectorilor Camerelor de Conturi și celor din
MFP/ANAF. Ceea ce remarcăm noi este că, dintr-un anume punct de
vedere, avem de-a face cu o dublare sau chiar triplare în privința
organelor de inspecție și verificare abilitate legal cu controlul
financiar la nivel local.
Evident, documentele financiar-contabile și “terenul” fac simultan
obiect și al verificărilor compartimentelor de Audit public intern.
De aceea, în opinia noastră, multitudinea controalelor,
suprapunerile și paralelismele, care apar în mod inevitabil, nu
sunt de natură să garanteze instaurarea legalității și eficienței
entităților supuse acțiunilor de verificare. Ca să nu amintim aici
și despre sporirea consumului de timp și resurse, atât la nivelul
instituțiilor de control, cât și a celor controlate. Apoi,
verificarea respectării regimului financiar public, fie și numai la
nivel local, reclamă încredințarea atribuțiilor specifice exclusiv
unui personal profesionist, cu studii și experiență adecvate, în
domeniul dreptului și finanțelor publice. Să mai menționăm doar că
art. 78 din Legea nr. 273/2006 incriminează drept contravenții
peste 60 de fapte, de la “reținerea și utilizarea de venituri în
regim extrabugetar, precum și constituirea de fonduri publice
locale în afara bugetelor locale” la “neîndeplinirea obligației ca,
în termen de 15 zile de la constatarea stării de insolvență, să se
solicite deschiderea procedurii privind insolvența unității
administrativ-teritoriale, prin cerere depusă la tribunal…” Iar
sancțiunile oscilează pe un palier foarte larg: de la un minimum de
500 de lei la un maximum de 5.000 de lei. Adică de la echivalentul
salariului (în regim diminuat) al unui contabil de primărie la
echivalentul indemnizației unui primar/ordonator de credite de
localitate mai răsărită.
Ionel Bostan este profesor la Facultatea de Drept, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.