Muncitorimea industriala - problema nr. 1 a PSD

Mitingul de miercuri al celor 8.000 de muncitori din cele trei organizatii sindicale constituie cel mai vehement avertisment adresat PSD in vederea alegerilor din 2004. Ca analist politic am retinut doua lozinci:

“PSD nu uita, Romania nu e a ta” si “Juram, juram sa nu va mai votam”.

Intr-adevar, pentru alegerile de anul viitor, votul muncitorimii industriale constituie problema nr. 1 a PSD. Conducerea PSD pare constienta de aceasta primejdie, deoarece inca din primavara facea o apreciere lucida: “PSD a reusit sa capteze atentia unui electoral aflat in zona de mijloc si superioara a piramidei sociale, dar risca sa piarda zona de jos a electoratului sau traditional”. Unele masuri populiste pot recuceri mare parte din voturile taranimii (vezi dublarea pensiilor, doua milioane de lei pentru fiecare hectar lucrat), dar clasa care a avut cel mai mult de suferit in anii guvernarii pesediste este muncitorimea industriala. Cum s-a ajuns la aceasta situatie?

Trebuie sa pornim de la pozitia sociala a acestei clase sub regimul comunist. In Romania comunista politica de industrializare rapida a produs o masiva migratie a taranilor, in special din inapoiata Moldova, spre noile centre industriale urbane. Tranzitia spre industrie a taranilor, care traiau o viata ingrozitoare la sate (Lenin o numea “idiotizare rurala”) insemna un salt spre o existenta mai civilizata, cu posturi asigurate, apartamente la bloc si un statut social plin de priomisiuni de clasa conducatoare. Cu toate ca vremurile erau grele, alimentele putine si conditii de trai modeste, viata la oras nu suferea comparatie cu ceea ce lasasera in urma in satele aflate in bezna si mizerie. Mai presus de orice, taranilor dezradacinati li se ofereau posibilitati profesionale si educative fara precedent.

Revolutia din 1989 a dat toate acestea peste cap. La inceput, au fost ani de incremenire a vechii structuri sociale. Forta de munca scadea treptat dar lent, patrandu-se in 1990 si 1991 cam la 36-37% din populatia ocupata. De fapt, FSN mostenea baza sociala a PCR si promitea sa o mentina ca atare. La 20 mai 1990 au votat cu FSN circa 70% din muncitori. Dar introducerea treptata a economiei de piata a inceput sa scada puterea lor de cumpararea si deci nivelul lor de trai. De fapt, ca fundal social, mineriadele reflectau reactia violenta contra noilor conditii eocnomice a unui detasament privilegiat in timpul comunismului. Alegerile din 1992 marcau deja pierderile FDSN in centrele urbane. Productia industriala era in scadere, numarul somerlor saltase la un milion, preturile la alimente crescusera de 14-15 ori, lasand in urma salariile si pensiile. Dar lovitura de ciocan a primit-o FDSN la alegerile generale din 1996, cand atat partidul, cat si seful sau Iliescu au pierdut puterea. Bineinteles, guvernarea cederista nu a adus nimic bun muncitorimii industriale, asa incat in 2000 ea a votat din nou cu Iliescu si PDSR, cu speranta ca acest partid va face totul pentru a pastra locul de munca in intreprinderile de stat, chiar si in cele care lucreaza in paguba. Dar presiunea externa exprimata din ce in ce mai imperativ de FMI si de Comisia UE a silit guvernul PSD sa procedeze la privatizarea a numeroase intreprinderi de stat.

Saptamana trecuta ne-a vizitat doamna Odile Quintin, director general al Comisiei UE pentru politici sociale. Domnia sa a constatat un paradox: in luna iulie, cand s-au facut masive disponibilizari de personal din intreprinderile de stat, statistica oficiala constata ca somajul a scazut de la 7,1% la 6,6%. Ea a oferit si explicatia fenomenului. Cei care nu mai primesc ajutor de somaj (care se plateste cel mult 16 luni) si nu cauta de lucru prin agentii de ocupare, nu mai sunt luati in evidenta de Institutul de Statistica. Unii se angajeaza la negru – in proportie de 25% din forta de munca. La motivele deceptiei muncitorilor fata de Guvern se adauga acum faptul ca, in timp ce sindicatele cer un salariu minim de 100 euro, bugetul pe 2004 prevede o scadere de la 75 la 70 de euro. Iar 2004 va aduce noi privatizari cerute de FMI si UE, ceea ce inseamna si noi disponibilizari. Iata de ce la alegerile din 2004 votul muncitorimii este problema nr. 1 a PSD.