Reprezentanții Nabucco spun însă că proiectele de acest tip se fac cu pași mărunți și constanți și sunt siguri de faptul că în anul 2012 vor începe construcțiile.

“Nu ne dezvoltăm în salturi mari, ci cu pași mărunți și constanți. Noi nu accelerăm spectaculos, dar aceste esta modul realist în care se pot face proiecte de o asemenea anvergură”, spune Christian Dolezal, purtătorul de cuvânt al proiectului Nabucco.

Acționarii Nabucco sunt companiile Transgaz (România), OMV (Austria), RWE (Germania), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria) și Botas (Turcia). Capacitatea maximă a conductei va fi de 31 de miliarde de metri cubi și va costa circa 8 miliarde de euro, conducta urmând să aibă o lungime de circa 3.800 de kilometri.

Mai mult decât un plan

Astfel, în timp ce proiectul Nabucco părea că bate pasul pe loc, South Stream atrăgea atenția mai ales prin strategia gândită de ruși: aceea de a aduce în acest gazoduct mai toate țările care fac parte și din Nabucco.

Spre exemplu, în urmă cu două săptămâni, o delegație a Gazprom, condusă de președintele grupului Alexey Miller, a venit la București pentru a semna un memorandum de colaborare cu România privind elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru o posibilă trecere a South Stream pe plan local. Imediat după această vizită, Miller a mers în Bulgaria, unde a semnat o serie de acoduri importante pentru South Stream.

Deși impresia lăsată a fost aceea că Rusia s-a folosit de România pentru a le forța mâna bulgarilor, în realitate South Stream este deocamdată un proiect fără studiu de fezabilitate terminat, fără surse de finanțare, fără un acord interguvernamental și mai ales fără o rută exactă.

“Unul dintre cei mai importanți pași pe care i-am făcut anul acesta a fost finalizarea acordului interguvernamental. Turcia a implementat pentru prima dată legislația europeană în domeniu, ceea ce este un pas foarte important”, a mai precizat Dolenzal. Până la această etapă însă, proiectul Nabucco se bazează pe un studiu de fezabilitate terminat, pe studii de piață finalizate, dar și pe negocieri deja începute cu instituțiile financiare. Mai mult, se pare că la începutul anului viitor, unul dintre pașii vitali, cel al semnării contractelor cu furnizorii de gaze, s-ar putea concretiza astfel încât construcțiile să înceapă în 2012.

“Știm că Nabucco are nevoie de gaze și acestea există. Chiar avem mai mult gaz decât avem nevoie”, mai spune Dolezal, precizând că gazele pentru Nabucco urmează să fie aduse din Turkmenistan, Azerbaidjan și Irak, Iranul fiind exclus deocamdată de pe lista posibililor furnizori.

Potrivit celor mai recente declarații ale reprezentanților Nabucco, perimetrul offshore Shah Deniz din Baku (Azerbaidjan) va produce circa 16 miliarde de metri cubi de gaz anual, dintre care între 8 și 10 miliarde de metri cubi de gaze vor veni pentru proiect. Totodată, acționarii OMV și MOL au acțiuni într-un mare perimetru de producție din Irak, de unde s-ar putea exporta circa 10 miliarde de metri cubi pe an către Europa. RWE a cumpărat la rândul lui acțiuni

într-un perimetru de gaze din Turkmenistan care de asemenea ar putea alimenta gazoductul Nabucco. “Este posibil ca la începutul anului 2011 să vedem deja primele contracte semnate”, a mai spus reprezentantul Nabucco.

OMV: Așteptăm rezultate în câteva luni

La rândul său, șeful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, a declarat că grupul pe care îl conduce este deja în negocieri cu Azerbaidjanul, fără a da detalii suplimentare.

“În următoarele câteva luni am putea ajunge la un rezultat”, a precizat Ruttenstorfer.

În ceea ce privește atragerea celor 8 miliarde de euro, Dolezal spune că 70% din această sumă va veni de la bănci, restul banilor urmând să fie atrași de acționari. Deocamdată proiectul a primit o finanațare europeană de 200 de milioane de euro din partea Uniuneii Europene și spune că va face lobby pentru a atrage și alți bani.

Dacă se face Nabucco, AGRI pică

Deși mai toate proiectele care-și propun să diversifice sursele de alimentare cu gaze sau care aduc rute noi de transport spun că nu sunt în concurență, unii analiști din piață sunt de altă părere.

“Credem că toate proiectele gândite să alimenteze Europa prin regiunea de sud-est sunt legate unul de altul. La acest moment sunt proiecte separate, dar decizia finală de a investi într-una din aceste rute de alimentare ar putea să aibă un impact asupra celorlalte”, crede Thomas Ungar, analist pe sectorul de petrol și gaze din cadrul grupului financiar Erste Bank.

Mai mult, dacă Nabucco se va face, șansele ca și AGRI să fie dus la capăt slăbesc considerabil.

“În scenariul nostru, în care atât South Stream, cât și Nabucco vor fi construite, ne îndoim că este necesar ca AGRI să mai fie construit în contextul în care Nabucco va alimenta România și Europa cu gaze caspice și din Orientul Mijlociu. Acestea sunt proiecte care intră în concurență. Întrebarea este dacă este o cerere de gaze suficientă în Europa pentru ambele proiecte și dacă Azerbaidjanul poate alimenta în același timp și AGRI și Nabucco. Deci, în opinia noastră dacă Nabucco se face, ne îndoim că se va mai investi și în AGRI. Însă, dacă ambele proiecte sunt considerate viabile, va depinde de Azerbaidjan cui îi va da câștig de cauză”, a conchis Ungar.