Taina sufletului rusesc a atins-o și pe Martha Bibescu, o dovedește micul roman „Papagalul verde”, în care-și alege personajele din aristocrația rusească, întinsă prin ramificații complicate în toată Europa. Secrete de familie și întâmplari ce se repetă după două-trei generații, obsesia legăturii de sânge și credința împinsă până la habotnicie, vinovăția căpătând proporții distrugătoare se regăsesc concentrate într-o narațiune ce alunecă sinuos spre poezie și tragedie.
„Papagalul verde” are o eroină ieșită din comun prin frumusețe și sensibilitate, înțelegând treptat marea dramă ce-i macină familia și o desprinde încet-încet de realitate: tatăl și mama au pierdut un fiu, pe Sașa, iar fiicele nu umplu golul rămas, ci îl adâncesc, fiindcă le supun unui cult al fratelui dispărut, ca și unei așteptări: fiecare nouă sarcină a mamei are ca scop să aducă pe lume alt băiat în care să reînvie Sașa.
Nu este de mirare că fetele nu percep strop de iubire din partea părinților, singura afecțiune vine fie de la dădaca rusoaică, fie de la guvernanta franțuzoaică. Iubirea copilărească profundă și totală a eroinei i-o prilejuiește un splendid papagal verde, la care visează îndelung, pe care-l revede în lungile plimbări cu o mătușă înțelegătoare. Oricât de mult și l-ar dori, oricât se străduiește mătușa Alex cea înțelegătoarre și dornică să-i ofere pasărea în colivie ca dar, papagalul verde este refuzat din ordinul clar al tatălui.
Nașterea unei surori, frumoasa Marie, care-i seamănă, căsătoria la 16 ani nu schimbă prea mult viața eroinei, își urmează soțul în diferite locuri și țări, unde joacă polo, dar curând se trezește o prea tânără văduvă. Întoarcerea în Rusia, la moșia familiei, în fabuloasa Gacina, dezleagă tainele trecutului: părinții ei erau veri primari și dragostea lor provocase ruptura de familie, alungați de acasă de furia tatălui, care vedea în căsătoria lor o legătură interzisă de biserică.
Cei doi tineri par să triumfe când se naște Sașa, fiul strălucitor, dar moartea lui confirmă păcatul legăturii interzise și puterea blestemului părintesc. Povestea verilor repetă istoria iubirii incestuoase, dintre frate și soră, încheiată cu o tragedie: căsătoria fetei cu un bărbat ales de familie și plecarea ei aduce sinuciderea fratelui când vede cum se îndepărtează alaiul ce-o duce departe pe soră, iar ea află abia după 4 ani de moartea lui și înnebunește, trăind mult cu forma rară a nebuniei circulare.
Inevitabil, și eroina trece prin peripeții ciudate, căci Primul Război Mondial aduce prăbușirea clasei sale, se trezește un soi de cap al familiei, când tatăl moare misterios la Stockholm, lăsându-i rămășițele averii și multe griji, inclusiv un tânăr care a primit o misiune stranie, de a-l salva pe țar,
Romanul cuprinde și o poveste a dublului, căci Marie îi seamănă perfect, atât că se îndrăgostește de un june scoțian, nu de un papagal verde, iar moartea ei pornită dintr-o fixație atestă același dezechilibru și exces ca al părinților, care își duceau existența imaginând cariera lui Sașa, opțiunile pentru a străluci și a salva Rusia, indiferent de calea aleasă, a armelor sau a diplomației. Se deschide și poarta unei narațiuni fantastice, prin experiența trăită când vizitează o clarvăzătoare, care-i dezvăluie că are împrejur morți, mulți morți, iar cel cu care comunică este Sașa, fratele adorat.
Dar modernitatea romanului o dă structura mitică și livrescă. Incestul reia scenariul mitului din balada despre soare și lună, cunoscută de la dădacă din frânturi. Cei doi tineri sunt pedepsiți să nu se mai poată apropia unul de altul, doar să se vadă. Mitului din cultura populară i se adaugă romantismul, cu poemele sale îndrăznețe ce dezlănțuie sentimentul și fantezia, încât spiritul epocii intră în rezonanță cu impulsuri interzise. Pasiunile incestuoase, păstrarea aceleiași moșteniri de sânge semnalează că marile familii au ajuns într-un punct critic: izolate, resping alte experiențe și alți oameni. De aici, atmosfera crepusculară însoțind stingerea unei stirpe nobile surpată în sine.
Martha Bibescu, Papagalul verde, traducere din limba franceză de Constantin Popescu, Editura Polirom, 2014, 144 pag.