La 24 octombrie 1918, feldmareșalul Mackensen l-a
invitat pe arhiepiscopul catolic Raymond Netzhammer la o plimbare
cu mașina, pentru a patra oară în ultimii doi ani. Lăsând în urmă
Parcul Carol, cei doi au mers pe itinerariul Jilava –
Adunații Copăceni – Grădiștea – Comana, oprindu-se înt-un “loc de
neuitat”: ruinele mânăstirii Comana. Potrivit prelatului,
“Mackensen vrea să-și viziteze morții. În fața ruinii și în curțile
anterioare, înconjurate de zidul fostei mânăstiri, este un cimitir
de ostași. Se lucrează cu hărnicie la terminarea acestei frumoase
așezări. Soldați și civili cară cu roabe nisip și pietriș pe
cărările dintre morminte, iar multe fete aduc brazde de iarbă pe
care le așează și le udă. Fără deosebire de naționalitate,
indiferent că sunt prieteni sau dușmani, războinicii morți sunt
așezați unul lângă altul. Mackensen speră că românii vor păstra în
bună stare cimitirul, fiindcă și eroii lor sunt așezați aici.
Mareșalul se bucură că terenul, sfințit de rugăciunile monahilor,
este locul cel mai potrivit pentru mormintele eroilor”.
Consemnarea lui Netzhammer este prima care face
referire la faptul că în incinta Mănăstirii Comana a fost amenajat
un cimitir al eroilor…Osemintele au fost centralizate în perioada
interbelică într-o criptă-osuar, ce are în prezent statutul de
mausoleu, figurând în Lista monumentelor istorice din 2004
la poziția 364 și având codul
GR-II-m-A-14967.06.
Modul în care a evoluat cimitirul eroilor din incinta
Mânăstirii Comana de la vizita mareșalului Makensen este mai mult
decât interesant…
Prima consemnare privind starea de îngrijire a mormintelor
datează din 2 februarie 1921, când Radu Makarovici, director
adjunct al Societății Mormintele Eroilor căzuți în Război, a
vizitat necropola, constatând că modul în care aceasta era
îngrijită lăsa mult de dorit.
Cauzele problemei au fost identificate la nivel administrativ,
în condițiile în care persoanele desemnate să îngrijească cimitirul
nu se mai ocupau cu activitatea respectivă, iar cei noi desemnați
nu-și cunoșteau atribuțiile.
În acest context, Radu Makarovici i-a convocat la consfătuire
pe Gheorghe Militaru, paroh, Al. Polihroniade, administrator de
plașă, C.M. Tudorache, primar, N. Mihăilescu, diriginte, Niță
Dumitru, plutonier la jandarmi, N. Bărășteanu, invalid de război,
Marin Pârvu, epitrop al bisericii, Stanca Marin Andrei, văduvă de
război, și Ileana I. Pârvu, văduvă de război, constituind un
comitet care să se ocupe de întreținerea cimitirului.
Pentru o parte din persoanele convocate de Makarovici s-au
stabilit atribuții specifice. Astfel, plutonierul de jandarmi și
dirigintele comunei aveau sarcina de curăța cimitirul și de a avea
grijă de împrejmuirea acestuia. Dirigintele urma să desfășoare cu
elevii, în cimitir, ore practice de educație cetățenească.
Plutonierul trebuia să solicite sprijinul locuitorilor pentru
“împodobirea mormintelor, repararea împrejmuirii, măsuri de pază în
ceea ce privește împrejurul cimitirului, relativ la locul unde
obișnuiește a trage căruțele”.
CĂTĂLIN PETRUȚ FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor în
istorie al Universității din București (2006). A colaborat sau
colaborează la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis,
Document, Magazin Istoric, Historia (redactor în perioada
2002-2004), Dosarele Historia (redactor-șef în perioada
2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava și
Valahica, Ziarul de Duminică, însumând peste 250 de
articole, publicate în periodice și volume colective, și peste 20
de comunicări la sesiuni de comunicări științifice.