România este măcinată de una din cele mai perfide și distrugătoare crize. E vorba de criza de încredere. Care lovește la toate palierele începând cu cel demografic și continuând cu cel economico-financiar și respectiv politic.
Românul și-a pierdut încrederea. În el, în conaționalii săi și în viitor. Așa se explică de ce o bună parte dintre noi caută un izvor de încredere și optimism pe alte meleaguri ale lumii.
Așa se explică de ce natalitatea nu crește. Instabilitatea inoculată constant de sus în jos în societatea românească produce aceste efecte nocive. Neîncrederea în ziua de mâine amână decizia familiei de a se extinde. Și tot neîncrederea într-un viitor mai bun justifică apetența pentru economisire, „bani albi pentru zile negre”, în detrimentul evident al consumului. Criza de încredere se manifestă chiar și în modul de economisire.
Românii preferă siguranța – relativă în realitate – a depozitelor bancare în defavoarea unor investiții, chiar minimale pe bursă. Căci loviturile primite de aceasta în timp au demolat desigur în mentalitatea colectivă instituția numită bursă de valori. Ironia sorții este că aceleași bănci în care sunt depozitate economiile populației sunt privite cu neîncredere când vine vorba de creditare.
Ar fi trebuit desigur ca cineva, o instituție sau o sumă de instituții, să vegheze ca încrederea să rămână. E vorba desigur de instituțiile fundamentale ale statului.
Guvern, Președinte, Parlament, etc. Numai că exact acestea au fost și sunt cele care, de 25 de ani încoace ucid încrederea cetățeanului. Ce vreți exemplu mai fiabil decât absenteismul ridicat la alegerile care au loc în această țară? În cine ca om și partid să mai ai încredere atunci când ți se vehiculează cu candoare cifre care mai de care mai înfloritoare legate de avântul economic al națiunii și, în același timp, subliniez, în același timp, se mai introduce o taxă, se mai majorează o acciză, ceea ce evident demonstrează eșecul economic și nicidecum gloria trâmbițată?
Cercul se închide desigur și guvernanții, indiferent de coloratura politică – e mult spus doctrină pentru plaiurile dâmbovițene – culeg „roadele” distrugerii încrederii cetățeanului. Ce mai contează că acționează incoerent? Cu o mână chipurile încurajează venitul disponibil al unei părți din populație, mă refer desigur la celebra electorată, iar cu cealaltă îl reduc la nivelul întregii populații, e vorba bineînțeles de introducerea accizei la țiței. Și atunci, global vorbind, ce se întâmplă cu fiscalitatea în România, nu cumva crește? Întrebarea e retorică desigur. Și subsemnatul privește cu neîncredere un eventual răspuns politic.
Nu sunt optimist căci știm cu toții că încrederea se câștigă greu, în timp, și se pierde imediat. Caut în jur un izvor de încredere și nu prea îl găsesc. Așa că ma gândesc să dau următorul anunț pe întreg mapamondul: „Națiune din estul Europei pierdut încrederea. Dacă aveți în exces rugăm ajutați.” Glumesc desigur, încrederea nu poate fi importată, se naște și trăiește în fiecare dintre noi.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.