Eu de mult sustin ca romanii nu se dau in vant dupa capitalism. Am mers chiar mai departe cand am afirmat sus si tare ca fiecare pas important al reformei s-a facut numai si numai sub presiune externa, fie NATO, fie Comisia UE de la Bruxelles, fie FMI sau Banca Mondiala. Aceasta observatie privea populatia, electoratul. Acum, insa, iese la iveala ca si partidul de guvernamant, PSD, are o astfel de compozitie si clientela politica incat nici el nu se impaca usor cu reforme radicale in structura social-economica.
Doua probe majore au revelat recent aceasta adversitate antireforma: o declaratie a reprezentantului FMI la Bucuresti privind obligatia de a disponibiliza 24000 de muncitori si zarva in jurul pachetului anticoruptie. In prima chestiune a aparut constrastul cu pozitia guvernului in privinta somajului, lauda lui ca avem un procent mic de somaj, desi intr-o tara cu forta de munca umflata articial de Ceausescu, somajul redus era dovada ca nu se face reforma. Forta de munca umflata duce la imense pierderi, care erau tinute in secret. Intr-o singura zi la Siderurgica se pierde o jumatate de milion de dolari, pe o luna 15 milioane dolari. Aceasta anomalie a fost data in vileag de dl. Graeme Justice, reprezentantul FMI care a spus ca, daca nu respecta angajamentul de a reduce balastul fortei de munca redundante, guvernul pierde tot ce a castigat pana acum. Justice a argumentat ca din cauza ca aceste uzine paguboase au forta de munca suplimentara nu le cumpara nici investitorii. Semnificativ ca in momentul cand s-a anuntat ca uzina Republica se va debarasa de surplusul de muncitori, s-a si gasit un cumparator. Ministrul Musetescu a si sintetizat optiunea: ori restructurare, ori faliment.
A doua actiune politica ce nu place PSD-istilor este pachetul anticoruptie. El a produs o adevarata rascoala in PSD. La Snagov, dl Iliescu nu a dat atentie faptului ca sintagma sa ca trebuie separate afacerile de politica a fost aplaudata numai de prezidiu si nici macar acolo in intregime. In sala a fost stupoare, PSD nu mai e ce-a fost FSN in acel decembrie al euforiei revolutionare. Senatorul PSD Constantin Toma, director general al grupului Romat-Buzau, zicea intrigat: “Pai eu am intrat in PSD tocmai ca om de afaceri.” Deputatul PSD Ovidiu Petrescu spune ca unii nu ar fi candidat in 2000 daca erau obligati sa aleaga intre afaceri si politica. Senatorul PSD Dorin Laurian Badulescu declara ritos: “Tocmai parlamentarii PSD trebuie sa ramana la conducerea marilor societati pentru a pastra in mainile lor “parghiile puterii.”
Abia acum se intelege mai bine de ce Adrian Nastase voia cu atata vehementa alegeri anticipate in 2003. El tinea sa faca reforma dupa alegeri, nu inainte. Vine consolierul sau italian Giovani Ravasio si spune ca urmatoarele 6-7 luni sunt esentiale pentru ca Romania sa dobandeasca economie de piata functionala. Iar asta inseamna masuri radicale de reforma in tara, si nu decizii politico-strategice adoptate la Washington.
Duminica trecuta laudam pachetul de reforma anticoruptie cu conditia ca textul sa ramana asa. Dar sub presiunea parlamentarilor PSD, pilula amara a mai fost indulcita. Parlamentarii nu vor mai avea voie sa faca parte din consilii de administratie ca organe de decizie, dar pot ramane actionari. Bineinteles vor fi si exceptii, aprobate de Birourile Camerei si Senatului. Dar, in linii mari, textul a ramas in picioare atat la conflictul de interese, cat si la declararea averilor. Sa vedem cum va trece pachetul la vot in Parlament. Sigur nu va fi vot secret ca Adrian Nastase s-ar putea trezi cu surprize.
Ca analist politic trebuie sa consemnez ca toate aceste tribulatii, in special disponibilizarea, vor scadea ceva procente din popularitatea PSD in electorat. Va avea de suferit si prezenta la urne in 2005 la alegerile parlamentare. Prima sansa de a profita de conjunctura apartine liberalilor, daca vor sti sa atraga voturile disponibile.
Analiză
Nici in PSD reforma nu e populara!
Eu de mult sustin ca romanii nu se dau in vant dupa capitalism. Am mers chiar mai departe cand am afirmat sus si tare ca fiecare pas important al reformei s-a facut numai si numai sub presiune externa, fie NATO, fie Comisia UE de la Bruxelles, fie FMI sau Banca Mondiala