Creșterea economică mai mare decât așteptările pe primul semestru al acestui an, estimată la 2,2%, a indus o letargie pentru actualul cabinet. Deși a venit pe un val uriaș de contestare a abuzurilor cheltuielilor guvernului anterior, de un an și trei luni de când este la putere acțiunile de transparentizare și eficientizare administrativă au intrat într-un con de umbră.
„Dacă nu făceam acum această tăiere, cu FMI-ul la ușă, scăpam cel mai bun prilej pentru a restructura statul“, a spus într-un cerc de apropiați președintele Traian Băsescu în mai 2010, imediat după ce anunțase tăierea cu 25% a tuturor salariilor din administrația publică.
Este adevărat că mișcarea de atunci, însoțită și de creșterea brutală a TVA, a provocat prăbușirea consumului și economia încă nu a reușit să-și revină din acel șoc.
Dar privind acum evoluțiile actualei administrații în ceea ce privește eficientizarea cheltuielilor publice, devine explicabil de ce doar prin astfel de mișcări brutale se pot pune sub control cheltuielile administrației în România. Altfel, caracatița își întinde tentaculele și te înghite încă înainte de a face vreo mișcare. De trei ori a fost făcută și refăcută legea salarizării între 2009 și 2012 și rezultatul este că mai trebuie făcută încă una. Ce o fi așa de greu să iei toate salariile bugetarilor și să le aliniezi de mâine la cel al președintelui?
Birourile sunt pline de oameni care mișcă două hârtii de la o instituție la alta, iar profesorii și medicii sunt în continuare la capătul liniei de salarizare.
Au fost opinii că din sistemul bugetar trebuie să plece 300.000 de oameni, față de circa 1.200.000 acum și 1.400.000 cât ajunseseră bugetarii sub guvernul Tăriceanu. Și sunt corecte. În 1990 erau doar 800.000. Trebuie drastic scuturate organigramele, cu 25%. Pentru mulți, angajarea la stat a devenit ținta vieții. Plus 20% la cheltuielile salariale în bugetul consolidat pe primele șase ale anului, așa cum arată execuția bugetară venită ieri de la Finanțe, demonstrează pentru ce a fost lupta în alegeri. Astfel, ponderea în buget a cheltuielilor cu salariile pe primele șase luni a crescut de la 2,7% din PIB în 2012 la 3,1% din PIB în 2013.
Pur și simplu s-au folosit de nemulțumirea oamenilor pentru a se așeza în fotolii, dar nu-și dau seama că o să fie și ei la fel de repede zdrobiți de valul nemulțumirilor dacă nu pun pe masă măsuri concrete.
În acest moment sunt mișcări subterane, se fac calcule febrile ce ministere să-și mai reducă cheltuielile prin rectificare ca să se adapteze la veniturile bugetare în scădere. Nimeni nu se atinge și nu pune însă problema reducerii drastice a numărului de bugetari și a selecției prin concurs a celor rămași.
Veniturile trebuia să crească cu 9% pe primul semestru, dar nu au crescut decât cu 4,8%, ceea ce înseamnă că sunt în scădere cu 2 miliarde de lei față de nivelul asumat conform proiectului de buget. Pentru tot anul 2013 înseamnă 4- 5 miliarde de lei venituri nerealizate.
Cât să mai tai de la investiții (cheltuielile de capital sunt în scădere cu 8% pe primele cinci luni) ca să te încadrezi în ținta de deficit?
Numărul total de bugetari este ținut sub cheie de Ministerul Finanțelor și nu este publicat decât atunci când acceptă secretarul de stat Gheorghe Gherghina să răspundă la solicitările presei. Cu 1,2 milioane de bugetari și cheltuieli salariale cu bugetarii de 24% din veniturile strânse la bugetul consolidat al statului, România este raiul sinecurilor.
Ca o molimă se întinde în cercuri concentrice angajarea la stat fără concurs. Unchi, veri, nepoți, fini – s-a dat startul la joburi „moca“. Veniți de le luați! Acesta a fost semnalul în mai 2012 când actualul guvern a luat puterea.
A plecat o haită, a venit alta. Ei nu-și dau seama însă că toate se descarcă în cheltuieli și că sectorul privat este sufocat nu numai de suprataxare și suprabirocrație, ci acum geme și sub povara datoriilor bancare, a liberalizării prețurilor la energie și a creanțelor neîncasate de la clienți. Și nu are cum să-i mai ducă în spate. Ei nu știu că petrecerea se va încheia mult mai repede decât și-au planificat. Mult mai repede. La extern, timpul decontării deja a venit. România a trecut pe excedent de cont curent la cinci luni, ceea ce înseamnă că plătește din suta de miliarde de euro datorie pe care a făcut-o în ultimii 20 de ani.
Ținând cont că deficitul bugetar pentru anul acesta este preconizat 2,2% din PIB și luând în calcul un eventual echilibru al contului curent, așa cum se preconizează, rezultă că sectorul privat se restrânge cu 2,2% din PIB anul acesta. În general, suma dintre soldul sectorului privat și cu cel al sectorului public reprezintă soldul extern.
Exact ca o bară de metal sub tensiune care va ceda la un moment dat, businessul privat este încordat la maximum.
În loc să micșoreze taxele, așa cum au promis în campanie pentru a-i oferi o gură de oxigen, actuala administrație a venit la începutul anului cu noi măsuri de impunere. Unde sunt banii din economii la cheltuieli? Unde sunt promisele ajustări de cheltuieli care să elibereze 500 de milioane – 1 miliard de euro, sumă care să rămână în businessul privat printr-o reducere a CAS și/sau a TVA?
Amânări, vorbe goale. Dar decontul vine. Mai repede, mult mai repede decât cred ei.
Acest articol a apărut în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.07.2013