La aproape 160 de kilometri de Phoenix, Glenn McGinnis incearca sa realizeze ceea ce nu s-a mai intåmplat de 29 de ani in Statele Unite.
Vrea sa construiasca o rafinarie, scrie The New York Times.
Munca sa consta, in momentul de fata, in a convinge autoritatile locale si persoanele ce locuiesc in zona sa fie de acord cu construirea unei rafinarii cu o capacitate de 150.000 de barili pe zi. O alta preocupare a sa este aceea de a atrage investitori dispusi sa riste o investitie de 2,5 miliarde de dolari (2,03 miliarde de euro) intr-o industrie nesigura. In cei sase ani de incercari s-au cheltuit 30 de milioane de dolari, dar fara rezultate semnificative.
Analistii din domeniul industriei petroliere si organizatiile sindicale, precum American Petroleum Institute, spun ca nu a mai existat påna acum nimeni care sa aiba curajul sa ia o asemenea initiativa.
Devenit presedinte executiv al Arizona Clean Fuels anul trecut, McGinnis a reusit sa obtina recent o autorizatie din partea statului Arizona. Ii mai ramån insa nenumarate runde de negociere cu autoritatile locale si federale pentru eliberarea a zeci de autorizatii.
Intre timp, cei 1.400 de acri de teren de långa granita cu Mexic ramån neocupati. Astfel se explica, poate, lipsa acuta de fabrici pentru rafinarea celor peste 20 de milioane de barili de petrol pe care Statele Unite le consuma zilnic.
Ultima rafinarie a fost construita in 1976. McGinnis stie prea bine ca proiectele propuse au fost refuzate datorita opozitiei comunitatii autohtone, dar si a clasei politice. El a fost deja silit de catre autoritati sa schimbe locatia rafinariei sale din Arizona, aproape de Phoenix, dupa ce statul a decis sa modifice limitele zonei ferite de poluare a orasului.
Totusi, se anunta vremuri bune pentru veteranul industriei petroliere in vårsta de 33 de ani. Considerate timp indelungat a??oile negrea?? ale industriei petroliere, rafinariile au revenit in centrul atentiei din moment ce americanii au inceput sa se plånga de pretul mult prea ridicat al energiei electrice.
Presedintele Bush a luat si el la cunostinta aceasta problema cu care se confrunta industria petroliera americana. Luna trecuta, printul Abdullah al Arabiei Saudite, aflat in vizita la ferma din Texas a presedintelui american, l-a informat pe acesta din urma ca Arabia Saudita ar avea posibilitatea sa furnizeze mai mult petrol Statelor Unite. Insa rafinariile de aici nu ar face fata unei cantitati mai mari. La putin timp dupa aceasta vizita, Bush a pus la dispozitia investitorilor fostele baze militare americane pentru constructia de noi rafinarii.
Trebuie mentionat faptul ca, in ultimii 25 de ani, numarul rafinariilor de pe teritoriul Statelor Unite a scazut la 149. Asta ar insemna mai putin de jumatate din numarul rafinariilor ce functionau in 1981. Este adevarat ca, datorita extinderii operatiunilor desfasurate de anumite companii petroliere, capacitatea de rafinare a scazut, in tot acest timp, doar cu 10%.
Transformarea petrolului in combustibil a adus rareori profituri semnificative. Este considerata mult mai avantajoasa activitatea de exploatare. Industria rafinarii petrolului are o evolutie ciclica si nesigura datorita fluctuatiilor in privinta cererii de combustibil de la un sezon la altul. In plus, din cauza preturilor foarte ridicate, rafinariile au intrat intr-o competitie acerba. Multe dintre ele au fost chiar nevoite sa se retraga de pe piata.
Este cert insa ca va fi necesara o mai mare capacitate de rafinare. Specialistii spun ca va fi inregistrata o crestere de 39% a cererii de combustibil påna in anul 2025. Asadar, de la cele 9,3 milioane de barili pe zi necesari astazi, conform informatiilor oferite Energy Information Administration, se va ajunge la aproximativ 13 milioane de barili pe zi.
Pe de alta parte, capacitatea rafinariilor va creste cu numai 0,8% in perioada 2005-2007. De asemenea, cresterea inregistrata intre anii 1998 si 2004 a fost de 0,9%, conform spuselor lui Jacques Rousseau, analist in domeniul petrolier, angajat al bancii de investitii Friedman.
Jay Saunders, care urmareste evolutia companiilor petroliere pentru Deutsche Bank, este de parere ca o crestere a cererii va conduce la aceeasi evolutie si pentru capacitatea de rafinare. a??Industria se va reconstrui, cu siguranta. S-a intåmplat acelasi lucru in trecut, se va intåmpla si in situatia actualaa??, spune el.
Un alt factor demn de luat in considerare ar fi faptul ca, in ultimi zece ani, s-au facut investitii spectaculoase pentru a reduce emisiunea de carbon si pentru obtinerea combustibilului cu o componenta scazuta de sulf. Institutul American al Petrolului (American Petroleum Institute) estimeaza ca aceste investitii se ridica la suma de 47 de miliarde de dolari (36,6 mld. euro). Vor fi necesare si alte investitii påna in 2007 pentru obtinerea unui combustibil mai curat. Investitiile inseamna insa mai putina poluare si o reducere a emisiunii de gaze.
Pentru a face fata cererii foarte mari de combustibil din ultima perioada, americanii au apelat la importuri din Europa si America de Sud. Asadar, importurile, care au depasit, in medie, un milion de barili pe zi in luna aprilie, acopera astazi aproape 10% din consumul total.
Dar, desi America se bazeaza din ce in ce mai mult pe combustibilul adus din afara, ea trebuie sa tina cont si de faptul ca a crescut de asemenea cererea mondiala in acest domeniu. Tari precum China sau India sunt potentiali rivali in aceasta privinta. a??O competitie mai acerba inseamna preturi mai maria??, spune Joanne Shore, analist in cadrul Energy Information Administration.
a??Cel mai important in momentul de fata este sa mentinem cresterea importurilor la un nivel rezonabila??, declara Bob Slaughter, presedintele National Petrochemical and Refiners Association. El a adaugat ca se va putea realiza cresterea capacitatii doar prin extinderea activitatii rafinaiilor deja existente, si nu prin constructia unor noi fabrici precum cea din Arizona.