Presiunea actuală nu trebuie privită doar ca o succesiune de crize, ci ca momentul în care România poate fi obligată să-și mobilizeze propriile resurse, să-și repare dezechilibrele și să transforme ceea ce are deja în capital, productivitate și creștere economică.
1. Nu o economie fără resurse, ci o economie care nu-și folosește suficient resursele
România a intrat în 2026 cu mai multe vulnerabilități suprapuse: economia încetinește, inflația rămâne ridicată, deficitul bugetar este încă excesiv, costul finanțării este important, iar incertitudinea politică apasă asupra deciziilor economice. Într-un asemenea moment este tentant să punem totul sub eticheta de “policriză” și să căutăm soluția în următoarea sursă de finanțare: un nou program european, un nou împrumut sau un nou val de capital străin. Această abordare pornește însă de la o premisa greșită.
România nu este o economie lipsită de resurse. Dimpotrivă. România are energie, teren agricol, resurse naturale, o bază industrială relevantă, economisire internă, o piață de aproape 19 milioane de consumatori, acces la Marea Neagră, o poziție geografică importantă și un capital uman care, în numeroase domenii, poate concura la nivel european. Problema apare între ceea ce avem și ceea ce reușim să obținem din ceea ce avem: capacitatea de a transforma ceea ce există în producție, productivitate, capital și valoare adăugată care rămâne și se acumulează în România.
Această distincție schimbă fundamental modul în care trebuie privit momentul actual. România are nevoie în continuare de capital european, de investiții străine, de tehnologie și de acces la piețele internaționale. Dar o economie matură nu își poate construi strategia pornind de la presupunerea că fiecare etapă importantă a dezvoltării trebuie să înceapă cu identificarea unei surse externe de bani. Resursele externe pot accelera dar nu pot înlocui o economie sănătoasă.
Autor: Prof. Univ. Dr. Nicolae Dănilă, Academia Oamenilor de Știință din România
Citiți continuarea articolului aici!
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.