Teoria motivationala a lui Abraham Maslow, bazata pe ierarhia nevoilor este, prin relativa sa simplitate, celebra. Cel putin tot atat de practica, insa mai putin cunoscuta, este cea dezvoltata de Henry Murray in anii ’30. Ea se bazeaza tot pe taria manifestata de diferite nevoi, dar fara a fi structurate ierarhic si mai capabile de a descrie mai in amanunt oamenii si comportamentele lor.
Sa le privim pe fiecare in parte si sa vedem existenta carora din aceste nevoi, sau combinatii dintre ele la nivelul managerilor si non-managerilor, ar fi folositoare pentru succesul unei organizatii.
Nevoia de realizare
Aceasta este caracterizata prin: dorinta manifestata de o persoana de a-si asuma responsabilitatea pentru gasirea de solutii; tendinta de a stabili obiective moderat-dificile si de a-si asuma riscuri calculate; o puternica nevoie de a primi feedback concret despre modul in care ii este vazuta activitatea si preocuparea de a indeplini sarcinile la cel mai bun nivel.
Observam ca multe pozitii manageriale cer de la ocupantii lor sa detina asemenea abilitati, conceptul avand implicatii importante in definirea responsabilitatilor si in conceperea sistemului de evaluare a performantei. De asemenea, studiile au aratat ca dezvoltarea organizatiilor depinde de gradul in care membrii lor manifesta nevoia de realizare.
Nevoia de afiliere
Cei ce manifesta cu preponderenat aceasta nevoie cauta sa fie aprobati de ceilalti si asigurati ca fac bine ceea ce fac; au tendinta de a se conforma regulilor si dorintelor altora atunci cand sunt indemnati de cei la a caror prietenie tin si sunt interesati in mod sincer de ceea ce simt cei din jur. Cei care se regasesc aici tind sa lucreze in pozitii care presupun contacte interpersonale marite, precum in vanzari, relatii publice, consiliere. Este posibil ca acestia sa aibe bune performante in situatii a caror rezolvare necesita un grad mare de intelegere si aprobare a actiunilor personale. Managerii care sunt condusi de aceasta nevoie au tendinta de a fi indecisi, mentinerea relatiilor interpersonale contand mai mult decat performantele cerute de organizatie.
Nevoia de autonomie
Cei care sunt condusi in principal de aceasta nevoie incearca sa evite constrangerile, limitarile sau piedicile de orice fel; le place sa fie liberi, nelegati de oameni, locuri sau obligatii. Ei tind sa aibe performante scazute daca nu sunt implicati in procesul de luare a deciziilor si nu raspund la presiuni de a se conforma regulilor grupului. Aceste persoane se afla de obicei in randul non-managerilor, insuccesul lor pe pozitii de management explicandu-se prin aceea ca nu pot interactiona, coopera si face compromisuri.
Nevoia de putere
Este o alta nevoie care se dovedeste importanta in descrierea comportamentului in organizatie, in special pentru manageri. Ea reprezinta dorinta de a controla mediul si de a-i influenta sau conduce pe altii, precum si mediul in care actioneaza. Aici trebuie mentionat ca se face distinctie intre puterea personala si cea institutionala, cea din urma fiind de preferat (se refera la abilitatea de a-si folosi insusirile pentru atingerea scopurilor organizationale). Cei care manifesta aceasta nevoie cauta sa dobandeasca rolul de leader si recunoasterea lor ca atare depinde numai de abilitatea de a socializa cu cei din jur. Studiile arata ca acestia tind sa obtina performante superioare si se regasesc de cele mai multe ori in pozitii manageriale.
Se ridica acum intrebarea: este posibil sa construim un profil al managerului de succes bazat pe manifestarea acestor nevoi? Raspunsul dat de studii sugereaza ca am putea, la un nivel general. Cei mai buni manageri sunt aceia condusi de nevoile de realizare si de putere.
Managerii care au o mare nevoie de realizare isi concentreaza eforturile pentru a obtine rezultate personale si pentru a le imbunatati permanent. Pentru aceasta, ei isi asuma responsabilitati si doresc feedback rapid, ca sa stie cat de bine fac ceea ce fac. Aceasta este o caracteristica asociata cu intreprinzatorii de succes. Problema este ca in organizatiile mari un asemenea manager nu poate face totul de unul singur, trebuie sa stie sa lucreze in echipa, iar feedback-ul nu vine intotdeauna atat de rapid cat i-ar trebui si poate nu asa de precis. Aceasta nevoie ar trebui, deci, echilibrata de nevoia de putere. Managerii condusi de aceasta, atunci cand sunt cu adevarat preocupati de organizatia din care fac parte, vin cu dorinta si imboldul necesare pentru a concentra si directiona energiile grupului catre realizarea scopurilor acesteia.
Sa recunoastem ca aceasta perspectiva de a privi realizarea performantei organizationale este incitanta; ea poate oferi rapid anumite raspunsuri si ne face sa ne gandim imediat: pe mine ce nevoi ma conduc? Dar pe managerii din organizatia mea?