In aceasta noapte, la ora 24.00, incercam sa recuperam istoria.
Taierea a patru zerouri din coada leului nu reprezinta altceva decat “cosmetizarea” unui simbol, dar va avea un efect practic – intarirea increderii in moneda nationala.
Ziarul Financiar i-a invitat sa marcheze acest eveniment pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, pe premierul Calin Popescu-Tariceanu, pe guvernatorul Mugur Isarescu, considerand ca trecerea la noile insemne monetare este o borna in evolutia economica a Romaniei. Ei vor extrage in aceasta noapte primii lei grei de la un bancomat al BRD din Piata Victoriei din Bucuresti.
Sigur ca de maine nu va creste pe loc productivitatea, speranta de viata sau salariul mediu pe economie, nu se va schimba viata nimanui – ba chiar se va complica pentru o perioada, mai ales in cazul, sa spunem, al casierelor de la supermarketuri -, dar daca se va obtine o crestere a increderii in “greutatea leului”, efectul pentru viitor va fi bun.
In afara de limba, steag, echipa nationala si darile catre stat, oamenii dintr-o tara sau alta au in comun moneda. Iar faptul ca acum aproape jumatate din depozitele bancare sunt in moneda straina, ca preturile la case, masini si servicii de telefonie sunt exprimate in euro sau dolari, arata ca pentru multi dintre romani aceasta incredere este foarte redusa.
Aceasta chiar in conditiile in care in ultimii ani deprecierea leului s-a oprit, iar dobanzile la depozitele in lei au devenit mult mai profitabile decat cele in valuta. In plus, si stabilirea preturilor in euro sau dolari a devenit din aceasta cauza dezavantajoasa pentru vanzatori.
Efectul asteptat al taierii zerourilor este reducerea inflatiei, asa cum s-a intamplat in cele mai multe din tarile care au facut aceasta operatiune.
Ca urmare a pierderii puterii de cumparare, leul din 1989 este echivalentul a 2.600 de lei vechi de azi (sau invers, leul de astazi nu reprezinta decat 1/2600 din leul din 1989). In bani noi insa, leul nou de acum reprezinta cam patru lei din 1989. Cu alte cuvinte, leul nou este mai tare decat “leul” din 1989.
Fata de dolar, leul de astazi este de 2.000 de ori mai slab decat acum 15 ani: in decembrie 1989 dolarul era cotat la 15 lei, iar acum este 30.000 de lei. Comparatia este insa imperfecta, pentru ca acum 15 ani nu exista piata valutara, cursul oficial fiind practic nerelevant.
Leul a traversat cea mai zbuciumata parte a existentei sale in acesti ultimi 15 ani. Cel mai greu a fost la inceput, cand liberalizarea preturilor a urcat inflatia la 300-400 % pe an. A urmat o perioada de stabilizare, dar si de inghet al reformei, apoi iarasi liberalizari, pentru ca pana la urma inflatia sa coboare sub 10% si sa inceapa aprecierea fata de valutele straine.
Taierea zerourilor nu inseamna sfarsitul tranzitiei. Si nici macar atingerea Produsului Intern Brut pe cap de locuitor din 1989 sau intrarea in Uniunea Europeana nu va insemna asta.
Liberalizarea accentuata a comertului mondial, atat cu servicii, cat si cu marfuri, mareste competitia din ce in ce mai tare, asa incat tranzitia devine din ce in ce mai mult o chestiune individuala si mai putin o chestiune colectiva.
Cat de lunga va fi viata noului leu?
Este foarte probabil ca Polonia, Cehia, Ungaria si chiar Bulgaria sa adopte euro in urmatorii 4-5 ani, asa incat presiunea populatiei pentru adoptarea monedei unice va creste si in Romania. Oficialii de acum spun ca cel mai bun moment pentru adoptarea euro ar fi in anii 2012-2014.
Oricum ar fi, vom avea de-a face cativa ani buni de acum incolo cu leul nou, asa ca vrand-nevrand, nu avem decat sa incercam sa-l “imblanzim”.