Noi condeieri pe Bahlui

Desi accesul in Uniunea Scriitorilor pare sa fi devenit un mare ambat pentru tot felul de persoane care nu au nici in clin, nici in maneca cu literatura, el nu te face scriitor. Comit un truism: nu orice membru al USR este scriitor, la fel cum exista multi scriitori care nu au aderat la Uniune.
De ce isi doresc insa atat de mult anumiti insi care sunt sabotati de muze sa intre in Uniunea Scriitorilor? Din snobism, pe de o parte. Da, dar snobismul satisfacut nu tine de foame, cata vreme calitatea de membru al USR iti asigura un considerabil spor la pensie. Cam jumatate din retributia ce ti se cuvine pentru munca de o viata. Nu e de colo… Si asa se face ca, atunci cand se apropie data scadentei profesionale, tot felul de aciuati incep sa traga sfori, sa-si plateasca publicarea volumelor pentru a putea deveni membri cu legitimatie ai Uniunii Scriitorilor. Si e gata afacerea: conditiile, daca nu exista, se pot fabrica mintenas.
E nevoie de trei volume? Nici o problema, exista destui editori nerabdatori sa-si ingrase veniturile de pe urma acestor candidati anonimi. Problema e ca unii dintre acesti editori au putere de decizie chiar in cadrul Uniunii, fac propuneri, scriu recomandari, isi sustin protejatii. Bun, mai e nevoie de o bruma de receptare in revistele care apar sub egida USR? Nici o piedica: exista destui redactori ai publicatiilor literare dispusi sa faca loc unor astfel de comenzi in paginile revistelor, dupa cum exista si destui asa-numiti critici care scriu cu taxa: vrei o cronica laudativa, te duci la X, platesti obolul si se rezolva. Bun, mai ai nevoie de vreo trei recomandari din partea unor membri ai institutiei? Pai, asta e cea mai marunta problema. Trebuie sa fii atent insa ca, daca tot pompezi atatia bani, sa te asiguri ca proteguitorul tau poate trage sforile acolo unde trebuie, la comisia de validare. Si gata, in nici un an te pomenesti ca ai in buzunar legitimatie de scriitor si adaos consistent la pensie.
Asa se face ca, in ultimii ani, acced in randurile nobilei bresle mult mai multi impostori decat scriitori veritabili. S-a umplut Uniunea Scriitorilor de tot felul de nume care nu au nici o legatura cu literatura. E o afacere care ar trebui stopata prompt. Nu stiu de ce presedintele USR Nicolae Manolescu, care e un critic exigent, tolereaza o astfel de situatie. In acest ritm, Uniunea Scriitorilor isi va pierde rapid si prestigiul care i-a mai ramas. Asa stau lucrurile peste tot in tara; se fac afaceri profitabile pe banii USR-ului.
M-am informat si m-am luminat: in Iasi existau, la finele lui 2007, 239 de membri. Cu cei de anul acesta, ajungem lejer la 250. Va dati seama ce densitate de talent exista in urbea noastra? Am consultat lista nou-venitilor din filiala ieseana a Uniunii Scriitorilor din acest an. Remarc un singur nume demn de acest prestigiu: Antonio Patras, universitar si critic literar de calibru. In rest, cativa fosti universitari ajunsi, fara mari performante, la pensie (Leonida Maniu si Gheorghe Macarie) si o serie de nume ale unor ilustri anonimi. Vi-i enumar, poate unii dintre dumneavoastra stiti mai multe decat mine despre cariera de scriitori a fericitilor initiati: Constantin Bojescu, Lia Ceran, Leonard Ciureanu, Iorgu Galateanu, Daniel Grosu, Victor Teisanu. Anul trecut au intrat Alexandra Grigorescu-Ares, Maria Elena Cusnir, Marian Drumur, Corneliu Filip, Silvian Floarea, Constantin Manuta, Nicolae Petrescu Redi, Anca Raluca Purcaru, Dumitru Scortanu. Si eu insumi, sa nu uit…
De ani buni scriu despre carti, de ani buni frecventez viata literara ieseana (si nu numai), dar, spre nefericirea mea, de acesti domni si de aceste doamne nu am reusit sa aflu ceva. Ce e drept, nici despre scriitorul Constantin Simirad nu stiam prea multe, dar m-am lamurit intre timp. Deh, am si eu lipsurile mele. Dar, in naivitatea mea, credeam ca acceptarea in Uniunea Scriitorilor inseamna o recunoastere a notorietatii la nivel national, un cumul de stima pe care farseurii nu reusesc sa-l obtina.
Interesant ar fi sa existe o totala transparenta in privinta unor informatii: cine ii recomanda pe nou-veniti. Cine ii sustine si pe ce temei? Care sunt faptele lor? De pilda: X, autorul urmatoarelor carti…, recomandat de Z si de Y, cu referinte critice semnate de A si B, in revistele C si D. Astfel, unii dintre sus-pusii breslei ar fi obligati sa-si asume public anumite matrapazlacuri.
Mentionez, in final, ca sunt si eu membru al Uniunii Scriitorilor, iar aceasta adeziune ma onoreaza. Doar ca ea ma face, inevitabil, coleg de breasla cu tot soiul de nescriitori. Stiu ca nu am nimic de castigat comentand aceasta stare de lucruri, care, oricum, a devenit de mult obiectul susotelilor pe la colturi, dar onest mi se pare sa rostim cu responsabilitate neregulile vizibile de la sapte poste. Pentru ca, din tot acest fenomen de frauda intelectuala, de pierdut pierde doar venerabila institutie care doar ce si-a serbat centenarul. Si e pacat!