România, o țară care vrea din toate puterile să își aducă economia la nivelul Occidentului, privește cu uimire acum cum țări mult mai puternice, unde salariile sunt de 5, de 7 ori mai mari decât aici, sunt sufocate de datorii și nu mai conving piețele financiare să se împrumute.

Grecia, Portugalia, Irlanda au fost date rând pe rând ca modele pentru dezvoltare economică, pentru atragerea de fonduri europene – este adevărat, mai mult ultimele două. Dar nu despre modele este vorba, cât despre viața oamenilor. Românii pleacă să muncească în aceste țări, aceste economii au devenit o sursă de angajări, o sursă de finanțare pentru România.

Și acum, ce vedem? Vedem țări care pur și simplu nu mai acces la piețele financiare să se împrumute. Acum doi ani Germania se împrumuta pe 10 ani la 3,2% dobândă, Franța la 3,5%, Italia la 3,9%, Portugalia la 3,8% și Grecia la 4,9%.

Astăzi Germania se împrumută la 1,8% dobândă – scăderea fiind un efect al neîncrederii piețelor în partenerele sale din Europa, dar Italia la 6,7% sau chiar peste 7%, Spania la 6,4%, Portugalia la 11,3%, Grecia, incredibil, la 30,7%. Este clar că vine furtuna.

Ce să facă România? La ce să ne așteptăm? Pe buzele tuturor este această întrebare. Este corect să mizăm pe creștere economică în 2012? Ce soluții are o țară mică, o țară periferică precum România să înoate în furtună? Ce măsuri de prevedere trebuie să ne luăm?

Când am decis să abordăm acest subiect la gala ZF, care sărbătorește în fiecare an înființarea Ziarului Financiar, în noiembrie 1998 – ne-am gândit: cine este în Europa o voce care poate explica, care ne poate da un mesaj, o voce independentă?

Dl. Wolgang Munchau, editorialist de 8 ani la Financial Times pe probleme ale zonei euro și președinte al unei platforme de dezbateri despre euro, eurointelligence.com, este o voce distinctă în Europa în acest moment. Iar când l-am invitam pe dl. Munchau la gală nu bănuiam nici noi amploarea dezbaterii pe care o va provoca cea mai recentă opinie a sa în care a scris: “Zona euro are la dispoziție 10 zile să evite colapsul”. Putem spune chiar că dl. Munchau este omul zilei astăzi printre ziariștii de business din Europa.

Chiar comisarul pe probleme economice și monetare Oli Rehn din cadrul Comisiei Europene a spus miercuri ceea ce dl. Munchau afirmase de luni în Financial Times, cu trimitere directă la summit-ul crucial al Uniunii Europene de pe 9 decembrie: “Avem 10 zile să luăm decizii cruciale”.

Pentru România, este important să știm: ce trebuie făcut, ce măsuri să ne luăm, la ce ne putem aștepta, cum să ne ferim de această tensiune de pe piețele financiare.

Unde vom fi mâine? Unde vom fi peste cinci ani? Ce va fi cu euro? Cine ne poate da răspunsuri la aceste întrebări?

Concluzia întâlnirii cu editorialistul Financial Times, dar și a Galei ZF, unde au urcat pe scenă reprezentanții celor mai puternice companii din România? Simplu: NOI. Noi trebuie să răspundem la aceste întrebări. Noi trebuie să decidem dacă adoptarea euro este un lucru bun sau nu și când să o facem. Noi trebuie să decidem ce facem cu băncile – le amenințăm, le punem să dea credite, le taxăm, le naționalizăm sau, dimpotrivă, le lăsăm să facă ce vor, noi hotărâm ce metodă găsim să avem finanțare. Ortodoxă, neortodoxă, catolică, budhistă sau confucianistă, o soluție. Noi trebuie să știm cum să facem, să găsim idei, putere și bani să ne dezvoltăm.

Cu capital străin, cum am încercat în perioada 2000-2008, când investițiile străine au crescut de la 5 mld. euro la 50 mld. euro, dar și datoria externă totală de la 11 mld. euro la 90 mld. euro, cu capital autohton, cum face China, prin agricultură și producători locali, cum face Polonia, cu taxe mari, cum face Suedia, sau cu taxe mici, cum încearcă Georgia.

Noi trebuie să ne uităm întâi la noi, apoi în jur, apoi la cei de dinaintea noastră și să ne asumăm un proiect care ni se potrivește, cu resursele pe care le avem, cu felul nostru de a construi timpul și viața, cu felul nostru de a învăța lucruri noi, de a învăța computerul, iphone-ul, ipad-ul, rusa, engleza, chineza, cu știința noastra de a ne adapta și de a ne descurca până la urmă. Nu are nimeni altcineva un proiect pentru noi dacă nu venim noi cu proiectul nostru.

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.