Mult-asteptata clarificare a pozitiei premierului Isarescu – intra/nu intra in cursa prezidentiala – nu a venit, iar declaratia sa a incurcat si mai tare cararile politice. Practic, Isarescu a spus un singur lucru clar: ca nu vrea sa se inscrie in nici un partid politic.
Va candida insa premierul la Presedintie ca independent? “Este o optiune care ramane deschisa”, raspunde cel mai independent dintre tehnocrati. La numai cateva zile dupa ce al doilea tehnocrat al tarii, Theodor Stolojan, s-a inscris in PNL si si-a anuntat public candidatura pentru Cotroceni.
In ce conditii s-ar materializa aceasta “optiune deschisa”? “Daca voi constata ca un numar semnificativ de cetateni ai tarii isi exprima dorinta ca eu sa particip la competitia prezidentiala, voi candida la functia de presedinte al Romaniei”, spune Isarescu.
O fraza care a nedumerit pe unii politicieni, iar pe altii i-a teleportat intr-o stare febrila. Pentru ca actualul premier nu a spus nici ce inseamna “numar semnificativ de cetateni”, nici cum anume ar trebui sa se manifeste “exprimarea dorintei” acestora.
Cel mai lovit de misterele lasate nedezlegate de Mugur Isarescu pare sa fie PN?CD, care a si lansat ipoteza unei candidaturi a premierului si care apoi a jucat in rolul de fan neconditionat al acestuia. Ramasi fara candidat propriu pentru Cotroceni, in urma retragerii-surpriza a presedintelui Constantinescu, taranistii au vazut in Isarescu un candidat capabil sa-l bata la puncte pe eternul Ion Iliescu, dar si o locomotiva care sa le imbunatateasca scorul electoral, in scadere evidenta.
Numai ca, furati de entuziasm, au uitat sa se asigure in primul rand ca potentialul candidat vrea, si in al doilea rand ca vrea sa fie propus si sustinut de ei.
Condusi, uneori prin ape tulburi, de Valeriu Stoica, liberalii au fost mai pragmatici. Au negociat cat au negociat cu ApR, fara a risca insa exprimarea unui sprijin pentru Melescanu, pana cand l-au convins pe Stolojan. Nici atunci n-au mers cu ochii inchisi, ci i-au pus fata in fata pe cei doi “potentiali”, Isarescu si Stolojan. Numai cand Isarescu a declinat invitatia de a se inscrie in PNL, liberalii au iesit pe piata cu Stolojan.
Revenind la relatia PN?CD-Isarescu, partidul se afla acum intr-o situatie si mai delicata decat inainte de declaratia premierului. Cum nu au o varianta de rezerva, tot ce le-a ramas de facut este sa se agite sa stranga adeziuni pentru Isarescu de la partide mai mici si organizatii civice, in speranta ca primul-ministru va constata, in acest fel, ca “un numar semnificativ de cetateni” il vor la Cotroceni.
Dar fara nici o garantie ca anuntarea candidaturii se va si produce. Asa ca taranistii, care, intr-o oarecare masura, l-au dat pe actualul presedinte al tarii, s-ar putea trezi, la toamna, fara candidat. ai avand ca unica solutie sustinerea lui Stolojan, ceea ce i-ar face sa vina, indirect, la remorca PNL, unde nu vroiau sa ajunga in ruptul capului.
De fapt, intrebarea cheie, care a ramas fara raspuns si in urma interviului de miercuri seara, este daca va intra, pana la urma, Mugur Isarescu, in cursa pentru Cotroceni. Mai bine zis, va candida Isarescu impotriva lui Stolojan?
Raspunsurile premierului nu ofera indicii clare. “Daca voi candida, nu o voi face impotriva celor care cred in acest program” (de guvernare in sensul aderarii la UE – n.r.). Dar care dintre candidati ar declara ca nu vrea integrare in UE? Niciunul, nici Iliescu, nici Melescanu, nici Roman si nici Stolojan. Cat despre “credinta” in acest program, cum poate fi dovedita sau masurata?
Ultimul sondaj – bazat, totusi, pe niste ipoteze – arata ca fiecare dintre cei doi tehnocrati l-ar putea bate in turul doi pe Iliescu, ca au cam acelasi fel de electorat. Cat despre ipoteza unei infruntari tehnocrat-tehnocrat in turul al doilea, se pare ca batalia ar fi stransa.
Dar ce si-ar spune cei doi in confruntarile directe? Cu imaginea lor de profesionisti neamestecati in intrigi politice, orice atac la adversar ar suna mai rau decat in gura unui politician. Sa se infrunte in programe si concepte economice pentru postul de Presedinte al tarii? Nu prea ar merge, si apoi ce te faci daca unul chiar ar ajunge presedinte si ar vrea sa faca tandem cu celalalt ca prim-ministru? Daca aceasta ipoteza a ipotezelor ar deveni realitate, probabil ca infruntarea electorala s-ar reduce doar la charisma fiecaruia.
ai totusi, discursul lui Isarescu a suferit modificari esentiale. De la mesajele profesioniste, tip guvernator/prim-ministru, detectam in ultima interventie publica a lui Mugur Isarescu o tusa general-umana tip “presedintele-tuturor-romanilor”: “Nu am stofa de tradator si nici de farsor. Ma consider un om onest” sau “…nu am dreptul sa-i dezamagesc pe cei multi si dezinteresati” sau “sunt un om ca oricare altul. Cu familie, cu copii…nu sunt o enigma” sau “Ma simt miscat cand imi spun oamenii ca, desi o duc prost cu traiul zilnic, continua sa aiba incredere in redresarea tarii”.
Dupa ce Emil Constantinescu a afisat, in discursul de renuntare la o noua candidatura, mai mult o nota personala decat una politica, nu este exclus ca aceasta sa devina o tendinta la “prezidentiabili”.
Iata ca si Mugur Isarescu s-a hotarat sa puna o surdina de catifea la nemaipomenita abilitate cu care s-a pastrat pe un parcurs aparent liniar, dar nu si lin, printre politicieni de dreapta sau de stanga. Nu este exclus nici ca romanii, popor sentimental, sa fie mai atinsi de latura umana decat de abilitatile ori competentilor liderilor lor. In fond, are si politica telenovelele ei.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.