Ales presedintele Uniunii pentru o Miscare Populara, Nicolas Sarkozy, Ministrul Economiei si Finantelor si una dintre cele mai proeminente figuri politice din Franta si-a calificat victoria drept un adevarat “val seismic”. In fata a aproximativ 400.000 de simpatizanti ai partidului majoritar adunati cu ocazia congresului partidului, succesorul lui Alain Juppe a declamat ca nu a renuntat sa fie liber, si ca militeaza in continuare pentru o uniune intre sindicate si executiv.
“Cei care au crezut ca am avut prea multe ambitii pentru acest congres n-au vazut inca nimic”, a spus Sarkozy. Afluenta record, scenariu impecabil, parlamentari si ministri defiland ca la parada, asa a aratat incununarea victoriei lui Sarkozy.
Sarmant si cu priza la public, politicianul Sarkozy si-a construit renumele printr-un discurs populist care i-a dat castig de cauza si in partid si in afara acestuia. Ales cu o majoritate zdrobitoare de 85,1%, ministrul de finante de origine maghiara isi construieste acum o imagine de promotor al schimbarii, revendicandu-si autonomia in raporturile cu seful statului si cu guvernul. Prin cuvintele adresate multimii, Sarkozy si-a anuntat destul de vadit intentiile de a candida la presedintia hexagonului, afirmand ca “se contureaza un viitor aparte pentru Franta”.
Intr-un ritm foarte rapid si determinat, Nicolas Sarkozy si-a mai intarit inca o data pozitia de dreapta, colorandu-si discursul cu valorile esentiale ca respectul, munca si patria. De altfel, partidul pe care il va conduce s-a constituit in urma cu doi ani, in turul doi de scrutin al electoralelor, printr-o canalizare a fortelor de dreapta franceze. Acest partid, numit initial “Uniunea Majoritatii Prezidentiale” a avut o soarta zbuciumata pe scena politica franceza, deoarece dupa succesul alegerilor din 1998 a inregistrat un declin cauzat de tentativa guvernamentala de a reforma piata muncii. Sarkozy insusi a pledat pentru saptamana de lucru de 35 de ore, menita sa creasca salariile muncitorilor si sa stopeze transferul de locuri de munca in strainatate. Unii muncitori au votat pentru prelungirea programului de lucru pentru ca slujbele lor sa nu fie mutate in alte tari cu costuri mai ieftine. La acea vreme, Chirac si Sarkozy au fost de acord cu implementarea masurii.
Jacques Chirac, presedintele Frantei si mentorul devenit mai apoi rival,are insa o pozitie foarte precisa, el avand o parere formata deja de mult timp: “Sarkozy este un liberal atlantist incorigibil care nu reprezinta interesele majoritatii francezilor”. Apropiati ai presedintelui afirma ca personajul Sarkozy este prea de dreapta, “greseala lui majora fiind sa creada ca drepta este liberala”. Daca ar exista alegeri prezidentiale, Nicolas Sarkozy ar putea obtine 45-46% din sufragii, iar Chirac, care a obtinut deja 46% in turul al doilea din 1998 in fata lui Mitterand, se vede din nou obligat sa calmeze elanurile liberalilor unei noi epoci. Avantul ministrului economiei nu mai poate fi stavilit acum de catre Chirac, care este nevoit sa ii puna la dispozitie presedintia UMP-ului desi nu isi doreste sa ii permita lui Sarkozy sa se implice in politica guvernului.
Bratul de fier al presedintelui si-a schimbat natura. Daca in vara competitia era mai degraba personala, desfasurata intre doi concurenti care vizau controlul puterii in cadrul partidului, acum batalia s-a deplasat in planul ideologic.
Ca urmare a alegerii lui Sarkozy la conducerea partidului, in virtutea principiului care interzice cumulul de functii, el va trebui sa demisioneze din functia de ministru al economiei si finantelor. Astfel, in locul lui este asteptat Herve Gaymard, actualul ministru al agriculturii si unul din apropiatii lui Chirac.
Sederea lui Sarkozy in fotoliul de ministru s-a incheiat cu un bilant care ii poarta amprenta: salvarea gigantului siderurgic Alstom, fuziunea Sanofi-Aventis, privatizarea France Telecom, evenimente care sugereaza interventionismul ministrului in industrie, care i-a complicat imaginea in ochii Bruxelles-ului.
Acum, potrivit propriilor declaratii, Sarkozy “incepe o noua era”, in care vrea sa fie liber sa gandeasca, sa propuna si sa dezbata”. Iar dezbaterea va incepe, probabil, cu o noua incercare de reformare a pietei muncii.
Finantare SAPARD pentru 14 proiecte
Miruna Lebedencu
Agentia SAPARD va finanta un numar de 14 proiecte destinate dezvoltarii si imbunatatirii infrastructurii rurale a caror valoare totala este de circa 13 milioane de euro. “Cele 14 proiecte beneficiaza de finantare datorita economiilor realizate prin implementarea proiectelor contractate pana acum. In derularea proiectelor, dupa efectuarea achizitiilor au rezultat in unele cazuri economii, ca diferenta intre suma contractata si cea folosita efectiv in proiect. In acest fel, a fost posibila economisirea a 12,72 mil. euro, fonduri cu care se vor finanta proiecte pe lista celor eligibile dar fara fonduri disponibile”, au anuntat oficialii Agentiei SAPARD. Potrivit acestora, in urma implementarii Masurii 2.1 – Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale – au fost contractate un numar de 592 de proiecte, ceea ce a dus la epuizarea alocarii financiare disponibila intre anii 2000 – 2006. Totodata, un numar de 660 de proiecte au fost declarate eligibile dar fara fonduri disponibile. “Selectarea celor 14 proiecte care beneficiaza de aceste fonduri a fost facuta in ordinea sesiunilor de depunere, octombrie – noiembrie 2002, dar si a scorului obtinut prin evaluare”, a adaugat sursa citata. Cele 14 proiecte au valori cuprinse intre 825.379 de euro si 999.995 de euro.
Sarkozy aspira acum la functia de presedinte al Frantei
Presedintele francez Jaques Chirac l-a felicitat calduros pe Nicolas Sarkozy, cu ocazia legerii acestuia in functia de presedinte al UMP, insa a insistat asupra necesitatii mentinerii unitatii in cadrul partidului. Cei doi oameni politici de prim rang din Franta par sa fi ajuns la un compromis, dupa ce si-au manifestat in dese randuri rivalitatea.
Sarkozy si-a inceput cariera politica in RPR (Uniunea pentru Republica), partidul fondat si condus multa vreme de Jaques Chirac. Acesta a fost un mentor pentru Sarkozy, marcandu-i ascensiunea spre centrul vietii politice din Franta. Cu toate acestea, Sarkozy Sarkozy a declarat ca modelul sau politic este Tony Blair, primul ministru britanic, datorita felului in care acesta a reusit sa-si promoveze ideologia politica.
Ruptura dintre cei doi oameni politici francezi s-a produs in 1995, cand Sarkozy a sustinut un rival al lui Chirac la alegerile prezidentiale. Acest episod nu a fost niciodata uitat de actualul presedinte francez, care a declarat apoi ca Sarkozy nu intelege care este adevarata natura a dreptei franceze.
Prin numirea sa in functia de presedinte al UMP, Sarkozy devine unul dintre favoritii la alegerile prezidentiale din 2007 din Franta. Insa exista riscul ca lupta lui Sarkozy pentru functia suprema sa nu fie orientata in directia buna, avand in vedere ca popularitatea lui se datoreaza in primul rand felului cum si-a indeplinit mandatele ministeriale.
In urma cu zeci de ani, un alt politican francez de centru-dreapta era in aceeasi pozitie: popular, energic, infometat de putere. El a renuntat la functia din guvern pentru a conduce un partid, insa nu a reusit sa preia puterea timp de 19 ani. Acest om era Jaques Chirac.
andreea.paun@zf.ro ; andrei.chirileasa@zf.ro