Gonçalo M. Tavares – O călătorie în India. Traducere Laura Bădescu
Bloom pleacă în India, în căutarea înțelepciunii sau a unei femei. De fapt, caută uitarea, după două tragedii care i-au răpit totul. Străbate până în India drumul cel mai lung, cel care trece prin șapte mii de cărți citite și prin Europa întreagă. Însă, ajuns la destinație, Bloom va descoperi că Occidentul și Orientul vorbesc aceeași străveche limbă a prădătorilor.
Scriitorul portughez Gonçalo M. Tavares, născut în 1970, a fost recunoscut încă din primii ani ai carierei sale ca un fenomen literar. Romanul său „Jerusalém” a fost distins în 2005 cu Premiul José Saramago pentru tinerii scriitori sub treizeci și cinci de ani. În discursul ținut la ceremonia de decernare a premiului, José Saramago a spus: „Gonçalo M. Tavares nu are dreptul să scrie atât de bine la numai 35 de ani: îți vine să-l pocnești!“ În 2010, „Aprender a rezar na Era da Técnica” a primit în Franța prestigiosul Prix du Meilleur Livre Étranger. Seria de zece volume ”O Bairro”, tradusă în 20 de țări, descrie un cartier utopic în care evoluează, în scurte povestiri filosofico-ludice, personaje precum domnul Valéry, domnul Calvino, domnul Walser sau domnul Brecht. Cărțile lui Gonçalo M. Tavares sunt traduse în patruzeci și șase de țări, critica literară îl aclamă ca pe un „geniu înnăscut“, un „autor incredibil“ (Courrier nternational), iar lista premiilor primite în Portugalia și în străinătate e impresionantă. Călătorie în India, un „roman în versuri“ care poate fi citit ca o poveste filosofică sau o istorie fantastică, a fost descris ca „una dintre cele mai frapante cărți din literatura europeană recentă“ (Le Monde).
Lidia Jorge – Seara cântărețelor. Traducere Laura Bădescu
În garajul unei clădiri din Lisabona, un pian negru cântă singur, fără să fie atins de degetele cuiva, iar muzica lui ajunge până în Africa. Sau, cel puțin, astfel i se relatează publicului povestea formării unui grup muzical compus din cinci tinere femei: Solange, o studentă de nouăsprezece ani, vizitată adesea de „zeul micii poezii“; surorile Nani și Maria Luísa Alcides , soprane cu formație clasică; Madalena, „The African Lady“, cea mai tulburătoare voce a grupului, capabilă de extraordinare modulații de jazz și blues; și, nu în ultimul rând, ambițioasa Gisela Batista. Dar cât de mult trebuie să sacrifice fiecare pentru a atinge faima?
După douăzeci și unu de ani, Solange, vocea narativă a romanului, ne dezvăluie teribilul secret care a dus la destrămarea grupului.
Lídia Jorge (n. 1946) a făcut studii de literatură franceză în Lisabona. Primul său roman, „O Dia dos Prodígios”, apărut în 1980, e considerat o contribuție majoră la literatura portugheză a ultimelor decenii. Următoarele două romane, „O Cais das Merendas” (1982) și „Notícia da Cidade Silvestre” (1984), au câștigat ambele Premiul pentru Literatură al orașului Lisabona. În 1998, „O Vale da Paixão” a fost distins cu numeroase premii, printre care The P.E.N. Club Fiction Prize, iar în 2000, aceeași carte a obținut Premiul Jean Monnet pentru Literatură Europeană. Romanul „O Vento Assobiando nas Gruas” (2002) i‑a adus Lídiei Jorge Grande Prémio da Associação Portuguesa de Escritores și Prémio Correntes d’Escritas. „Seara cântărețelor” este cel mai recent roman al Lídiei Jorge (2011). Le Magazine Littéraire, într‑un număr dedicat celor mai mari zece scriitori străini traduși în Franța, o așeza pe Lídia Jorge printre autori precum Zadie Smith, Mo Yan, Orhan Pamuk, Alice Munro, John Irving.
Mary Shelley – Ultimul om. Traducere Dan Ciobanu
În secolul XXI, omenirea, devastată de ciumă, se află în pragul extincției. Și, pentru că nu există leac, evenimentele se precipită, iar protagoniștii, în încercarea de a‑și salva viețile, pleacă în căutarea unui tărâm iluzoriu, a unui nou eden care să prezerve umanitatea. În final, rămas singur, naratorul trăiește cu speranța că undeva, într‑un colț al planetei, există măcar un supraviețuitor și pornește în căutarea lui.
Mary Wollstonecraft Godwin (1797‑1851), cunoscută mai târziu sub numele de Mary Shelley, s‑a născut în familia lui William Godwin, jurnalist, filosof și romancier, și a feministei Mary Wollstonecraft. În 1814, a început o relație cu poetul și filosoful Percy Bysshe Shelley, pe atunci căsătorit. După sinuciderea soției acestuia, cuplul, care timp de doi ani fusese nevoit să înfrunte ostracismul societății și o situație financiară precară, s‑a căsătorit. După moartea prematură a soțului ei, Mary Shelley s‑a dedicat editării și publicării operelorlui.
Autoare de eseuri, biografii, cărți de călătorii, povestiri și romane, Mary Shelley a rămas în istoria literaturii în special datorită romanului său „Frankenstein sau Prometeul modern”, considerat a fi un amestec de science fiction și roman gotic cu influențe din mișcarea romantică. Dar nu „Frankenstein”, care i‑a adus celebritatea, a fost romanul ei favorit, ci „The Last Man” („Ultimul om”), publicat în 1826.