Grupul italian UniCredit, care controlează a șaptea bancă locală după activele din 2010 – UniCredit Țiriac Bank – începe să lase mai mult loc de discuție pentru varianta unei achiziții ca alternativă la strategia clasică de dezvoltare a afacerilor prin creștere organică, prețul și calitatea activelor urmând să fie factorii determinanți pentru alegerea unei ținte.
“Nu aș exclude o potențială achiziție în măsura în care ar apărea o oportunitate potrivită – aceasta fiind o chestiune de preț și de calitate a activelor. Creșterea în România reprezintă un obiectiv clar pe agenda noastră și ne-ar plăcea să intrăm în top 3 la un moment dat”, a declarat Roberto Nicastro, director general al UniCredit Group și “mâna dreaptă” a CEO-ului Federico Ghizzoni.
El a menționat că UniCredit a văzut până acum câteva schițe de dosare pregătite de bănci de investiții privind potențiale ținte de achiziție pe piața românească, însă doar cu titlu generic și în termeni vagi.
“Nu știu să fi venit vreo bancă de investiții cu un dosar ferm – «banca X este de vânzare, ce părere aveți?»”. Numărul 2 în managementul UniCredit a subliniat că abordarea variantei unei achiziții depinde de apariția unei oportunități potrivite. “Dacă e de vânzare banca potrivită pentru noi, o putem cumpăra, dacă nu, preferăm să rămânem pe locul 7.”
Este pentru prima dată când un înalt oficial al UniCredit elaborează astfel asupra scenariului unei achiziții, după ce până acum discursul italienilor era centrat pe ideea de creștere organică, avansând chiar un plan foarte ambițios de deschidere a până la 300 de unități în următorii ani.
În prezent, UniCredit Țiriac operează o rețea de 235 de unități. Banca a încheiat primul trimestru cu un profit net de 52 mil. lei (circa 12 mil. euro), calculat conform standardelor locale de contabilitate, în scădere cu 14% față de perioada similară a anului trecut. Italienii dețin active de 5,4 miliarde de euro (consolidate pentru bancă, societatea de leasing și cea de credite de consum). Piața bancară locală este dominată de BCR (deținută de grupul austriac Erste), cu active de circa 16 miliarde de euro, iar pe locul doi se află BRD (parte a grupului francez Société Générale), cu active de circa 11 miliarde de euro.
În condițiile unei piețe care tot întârzie să crească, potențialul de a lansa unități noi și de a achiziționa clienți de la concurență este însă limitat, atingerea masei critice de clienți de retail (cel puțin un milion) putând deveni o luptă de lungă durată. Pe de altă parte, prelungirea recesiunii și situațiile specifice cu care se confruntă diferite grupuri bancare prezente în România au extins paleta potențialelor achiziții care ar putea fi făcute pe piața locală, astfel că un eventual cumpărător ar avea de unde alege. Rămâne în discuție însă calitatea portofoliilor care ar urma să fie preluate și a căror evaluare justă se poate dovedi dificilă atât timp cât relansarea economiei se produce foarte lent.
În varianta menținerii strategiei de creștere organică, Nicastro spune că UniCredit ar putea investi în România – ca ordin de mărime – între 50 și 100 de milioane de euro în următorii doi-trei ani. “Volumul investițiilor depinde de oportunitățile care apar, nu este bătut în cuie. Vrem să ne creștem rețeaua.”
Cât privește parteneriatul local cu Ion Țiriac, care deține circa 44% din UniCredit Țiriac Bank, oficialul grupului italian spune că nu întrevede nicio schimbare, iar relația cu omul de afaceri român “este excelentă”.
“Schimbăm opinii despre viitor, dialogăm, nu întrevăd nicio schimbare.” În același timp, Nicastro spune că obținerea de dividende din România nu reprezintă o prioritate pentru italieni în etapa actuală.
“Există un timp pentru a investi și altul pentru a culege roadele. În România încă suntem în perioada de investire.” El nu a dorit să abordeze subiectul acționarilor minoritari ai UniCredit Țiriac Bank, care dețin peste 4% din acțiuni, afirmînd că nu îi este familiar.
La nivel economic, UniCredit așteaptă ca România să reia de-a binelea creșterea, considerând drept motoare potențiale investițiile străine directe, exporturile și fondurile europene. “Știm că sunt clienți care se gândesc să-și înnoiască invesțiile în România, infrastructura fiind un focus aparte. Fondurile structurale pot juca rolul de catalizator”, a declarat Nicastro, menționând exemplul Poloniei, despre care crede că ar trebui urmat.
“După reluarea creșterii economice, trebuie avut în vedere un model echilibrat între cerere internă, exporturi, investiții în infrastructură și investiții străine directe pentru a evita acumularea de riscuri.”
De altfel, UniCredit nu vede vreun motiv aparte de îngrijorare pe termen scurt privind România, contextul european fiind mult mai important.
“Cea mai mare preocupare nu este legată de situația României, ci de măsura în care Europa în ansamblu își reia creșterea în mod solid, pentru că dacă nu se întâmplă așa, și România va fi afectată. România poate avea suișuri și coborâșuri, însă noi nu avem o perspectivă negativă asupra ei, iar un investitor pe termen lung nu se lasă influențat de o evoluție economică negativă de opt trimestre.”