„Die Italiener kommen”, titra în iunie Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), un cotidian în mod normal sobru. Italienii respectivi nu sunt turiști zgomotoși care iau cu asalt priveliștile germane sau muncitori cu salarii mici care poftesc la locurile de muncă germane, ci mai degrabă bănci și businessuri italiene care râvnesc la uriașa piață germană și la cele mai selecte companii ale acesteia, scrie The Economist. Pe 15 octombrie, UniCredit, a doua cea mai mare bancă din Italia după active și venituri, a anunțat că a primit aprobarea BCE pentru a finaliza preluarea ostilă de 45 mld de euro a Commerzbank, rivala sa germană. Acordul bancar ar putea fi „felul principal” în rândul fuziunilor recente italo-germane, dar acesta face parte dintr-un festin mai amplu. La începutul acestui an, Italo, un operator italian de transport feroviar de mare viteză, a pătruns pe piața germană. Până în 2028, acesta plănuiește să concureze cu Deutsche Bank, gigantul german de stat, pentru două rute profitabile. Cu un an în urmă, MediaForEurope, imperiul controlat de familia lui Silvio Berlusconi, a plătit 1,8 miliarde de euro pentru ProSiebenSat.1, al doilea cel mai mare broadcaster privat al Germaniei.
Între timp, companii italiene mai mici vânează Mittelstanduri germane. Anul trecut, acestea și-au crescut valoarea preluărilor străine cu 74% la 24 miliarde de euro. Germania este cel mai mare partener comercial al Italiei și se situează pe locul trei după Germania și Marea Britanie ca țintă de preluare.
În 2025, Polifarma, un producător italian de medicamente, a cumpărat Arzneimittel, un rival din Frankfurt, iar Bending Spoons, un colecționar italian de startup-uri tech a preluat Komoot, o aplicație germană. În decembrie, DIESSE și EsseEmme Tecno, alte două IMM-uri, au cumpărat părți din Mayer, un producător german insolvent de utilaje pentru industria textilă. Iar în martie, un producător italian de utilaje, Danese, a înghițit unul german, Zwaans. Apetitul italienilor pentru firme germane este inversul unei tendințe istorice. Italienii erau de obicei cei care dețineau brandurile, iar nemții erau cei cu bani. Însă în condițiile în care PIB-ul german a stagnat mai mult sau mai puțin de la pandemia de coronavirus, mai multe companii germane sunt receptive în fața avansurilor străine. Cât privește companiile italiene ce fac achiziții, economia lor locală a crescut poate mai rapid decât cea germană în ultimii ani, însă nu este deloc „fierbinte”. O felie din cea mai mare piață din Europa, garnisită cu tehnologie și know-how ingineresc, li se pare prin urmare apetisantă, spune Jorg Buck din cadrul camerei de comerț germano-italiană din Milano.
Acest lucru nu este pe placul tuturor. Guvernul german (care deține 13% din Commerzbank) este revoltat de dorința șefului UniCredit Andrea Orcel de a o demite pe Bettina Orlopp, CEO-ul Commerzbank pe loc. Acestuia îi displac și tacticile folosite de Orcel în vânarea Commerzbank. Ministerul german de finanțe vrea să schimbe legislația în domeniul preluărilor pentru a preveni astfel de situații, solicitând o a doua ofertă obligatorie odată ce participația unui cumpărător într-o firmă țintă atinge 50%. Ministerul vrea de asemenea reguli mai stricte privitoare la utilizarea de către cumpărători a derivatelor pentru acumularea de acțiuni.
Însă astfel de reguli nu-i vor ține probabil pe italieni departe. De la sud, companiile germane par pur și simplu prea apetisante.