Aterizat din Suedia tocmai la Cluj, Mario Vangen (21 de ani) este cunoscut de toata lumea drept profu’ de “juggling” (jonglerie). “Am simtit ca este un lucru care imi corespunde si ma atrage intr-un mod deosebit. Pe de alta parte, cum nu faceam nici un alt fel de sport, iar “juggling-ul” ajuta la conditia fizica – mareste forta si intareste muschii bratelor, ai torsului si ai abdomenului – am continuat sa exersez”, spune Mario, care uneori jongleaza chiar si 8 ore pe zi. Desi a descoperit singur secretele acestei arte, el a ajuns sa le “vanda” altora, la “Circus School” din orasul natal, Karlstad.
Interesat de viata politica, de istorie si de problemele societatii de azi, a tinut mortis sa cunoasca o tara post-comunista. Ocazia a gasit-o prin intermediul unei organizatii de tineret la care lucra, Bumerang. in colaborare cu Comisia Europeana, prin Youth Program, organizatia le oferea tinerilor posibilitatea de a face voluntariat in alte tari, pe baza unor schimburi intre ONG-urile din toata Europa. Dintre toate variantele posibile, Mario a ales sa vina in Romania. “Am auzit vorbindu-se mult despre aceasta tara si eram curios sa o vad, asa cum este ea dupa Revolutie”, explica el.
Ajuns in Romania in urma cu trei luni, scandinavul a avut parte de multe peripetii care, paradoxal, nu i-au taiat elanul initial. La sosirea in Cluj a stat cateva zile cu teama-n san, deoarece bagajul lui se pierduse. “il vazusem la aeroportul din Budapesta, apoi in Bucuresti, dar la Cluj era de negasit”, isi aminteste Mario. Noroc ca, in cele din urma, dupa aproape o saptamana, bagajul a aparut. Nici nu a apucat bine sa isi revina dupa emotiile calatoriei, ca tanarul s-a trezit fara nici un ban in buzunare. Desi trebuia sa primeasca lunar 300 de euro prin agentia Eurotin din Bucuresti, organizatia de tineret de aici partenera in cadrul Youth Program, nu a vazut nici macar un cent. Din cate crede el, se pare ca Eurotin a cheltuit banii de la Comisia Europeana, intrucat, cu toate ca a dat o gramada de telefoane la Bucuresti, nimeni nu i-a luat in seama apelurile. Pentru a supravietui, a fost nevoit sa imprumte bani de la prietenii din Suedia – o solutie de moment, la care nu mai poate apela.
O alta problema era aceea a contractului cu asociatia umanitara clujeana in care Mario s-a inscris ca voluntar. “Nimic din ceea ce am citit pe Internet despre acesta nu era exact. De exemplu, acolo scria ca voluntarul poate lucra la un castel din Luncani. Cand colo, mi s-a cerut sa lucrez in constructii”, marturiseste jonglerul.
Chiar daca impresia lui este ca nimeni nu prea are nevoie de el in Romania, dorinta lui Mario este aceea de a impartasi viata tinerilor de aici. Si-a facut deja o serie de prieteni cu care spera sa calatoreasca prin Romania. “Aveti o istorie foarte complicata. Cel mai mult mi-a placut cand mi s-a povestit despre viata din munti a dacilor, inainte de sosirea romanilor”, marturiseste nordicul.
Totusi, pentru perioada cat sta in Romania, Mario a lasat-o mai moale cu jonglatul. “Nu am cu cine sa exersez, iar de unul singur nu e acelasi lucru”.