Cu ceva vreme în urmă am primit la redacție numărul pe decembrie al revistei “Familia română”, revista pentru solidaritatea românilor de pretutindeni, editată de Biblioteca județeană “Petre Dulfu” din Baia Mare și de Asociația Culturală “Familia română”, al cărei director fondator a fost dr. Constantin Mălinaș. Un număr incitant destinat chestiunii aromâne, “o chestiune deloc simplă și care nu poate fi abordată simplist” (dr. Teodor Ardelean).
Mai multe articole și studii foarte interesante, dintre care se disting cele semnate de Kira Iorgoveanu-Mantsu, “Armânii/Makedonarmânii – recuperarea identității în mileniul III” și interviul cu istoricul Neagu Djuvara.În primul articol se scrie, analizându-se limba aromână: “Cicerone Poghirc (somitate incontestabilă în domeniul romanisticii și limbilor indoeuropene – n.n.) este singurul om de știință care ajunge la concluzia că limba vorbită de autohtoni în Macedonia romanizată are o altă limbă de substrat decât româna, și anume traca. A considera Armâna ca dialect al limbii române înseamnă a contesta, a ignora bogata literatură scrisă în această limbă, de peste 200 de ani! Limba armână a avut o gramatică modernă încă de la 1813, în timp ce toate gramaticile limbilor balcanice au apărut mai târziu, chiar și Gramatica lui Heliade Rădulescu!”
Iar mai departe – “România ar trebui să-și asume astăzi deschis deciziile politice eronate, comise începând cu jumătatea secolului al XIX-lea, când a început mișcarea propagandistică printre armânii din Balcani.”
Neagu Djuvara are o părere tranșantă – “Aromânii n-or să dispară total, dar mi-e teamă că numai la noi se vor mai păstra.”