Nu ne vindem sănătatea

Este oare mai bine să continuăm tradiția ultimilor ani de a pretinde că avem grijă de sănătate, dar în realitate nu facem nimic pentru ea, de a ne amăgi că sistemul se va schimba de la sine, dar de fapt, ne e frică să încercăm ceva ce ar putea fi mai bun?

Abdicarea de la principiul dezbaterii publice prin întreruperea timpurie a procesului este la fel de nocivă ca și păstrarea situației actuale în care ne complacem de atâta amar de timp. De ce? Pentru că sădește în mintea pacientului neîncredere în expertiza celor care ar trebui să schimbe în mai bine situația actuală.

Astăzi, peste 80% din pacienți beneficiază, atât cantitativ, cât și calitativ, de un pachet de servicii cu mult inferior față de ceea ce ar putea beneficia în urma unei reforme structurale în condițiile aceluiași nivel de contribuții. În același timp, o minoritate, prin prisma relațiilor pe care le deține în lumea medicală, are acces în acest moment la mult mai mult față de serviciile pe care le primește un om obișnuit și care ar putea avea aceleași beneficii cu anumite costuri suplimentare.

Cred că principiile simple ale viitoarei inițiative legislative (dacă va mai exista) ar trebui mai bine comunicate pe o perioadă acceptabilă pentru o bună înțelegere. În cazul proiectului retras nu s-a ținut cont de acest lucru, ceea ce a generat reacții de respingere, ca și a unui corp străin într-un organism deja bolnav.

Una dintre soluțiile unei mai bune înțelegeri ar fi implementarea graduală a schimbărilor prin rebalansarea asigurărilor de sănătate obligatorii administrate de stat către o administrare privată, dar și către asigurări de sănătate voluntare.

Pentru început, ca prim pas ar trebui considerată stimularea angajatorilor cu facilități fiscale relevante, asemănătoare cu Medicina muncii. Un pas ulterior ar fi reducerea treptată a pachetului de bază și deschiderea furnizorilor de servicii medicale de stat către decontarea asigurărilor voluntare de sănătate, ca sursă suplimentară de finanțare a sistemului.

Din nefericire, frica de necunoscut este mult mai mare decât dorința de a trăi mai bine. Un fapt cert este că fără o coagulare a factorilor decizionali prezenți și viitori orice dezbatere publică pe marginea acestui subiect de importanță sistemică și ultim bastion de acum 20 de ani este sortit unui populism neproductiv.

Sloganul anilor ’90 “Nu ne vindem țara” s-a transformat în “Nu ne vindem sănătatea” sau poate mai corect spus “Nu ne vindem bolile”. Aceasta pentru că acum, la fel ca și în anii ’90, încătușăm alternativa particulară, profitul, concurența și performanța, protejând monopolul prin captivitatea pacientului într-un sistem care deja a decedat.

Abandonul ideii de schimbare nu reprezintă o alternativă. Dimpotrivă, doar soluții concrete, pragmatice sunt ceea ce așteaptă majoritatea pacienților.

Theodor Alexandrescu este directorul general al Alico Asigurări, companie de asigurări de viață parte a grupului american Metlife

Theodor Alexandrescu, 41 de ani

• Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa

• Executive MBA la ASE și Washington University

• cursuri de principii ale asigurării de viață și anuităților în cadrul Life Office Management Association (LOMA) din Atlanta, SUA

• director general Alico (fosta AIG Life) din 2005

• director de vânzări al AIG Life între 1999 și 2003

• director general adjunct între 2003 și 2005