Nu omorâți iepurele!/ de Stelian Țurlea

O amuzantă coincidență face ca traducerea romanului lui Arto Paasilinna, Anul Iepurelui*), să fi apărut cu puțin înainte să înceapă chiar Anul Iepurelui, potrivit calendarului chinez. Că a început Anul Iepurelui de Metal are mai puțină importanță, iepurele e iepure indiferent din ce este făcut!

Până la această traducere nu auzisem de Arno Paasilinna, sunt convins că nici majoritatea covârșitoare a celor care au citit sau vor citi cartea. Aproape că nici nu mă interesează amănuntele biografiei sale, poate doar dacă a mai scris vreun roman comparabil cu cel despre care vorbim acum. Un roman picaresc de-a dreptul încântător, la sfârșitul lecturii nu m-au mai surprins informațiile furnizate de editură pe ultima copertă – cartea a fost distinsă cu numeroase premii internaționale, tradusă în 25 de țări și ecranizată de două ori, o dată în Finlanda și altă dată în Franța. Este o parabolă despre o călătorie inițiatică. Un jurnalist plictisit de monotonie și terorizat de o soție prea voluntară, găsește un iepure cu lăbuța ruptă, după ce a fost lovit de o mașină, și-l ia cu el să-l îngrijească. De fapt, ziaristul pleacă în lume cu iepurele. Și încep aventurile, unele stupide, altele memorabile. Ziaristul află de la un veterinar cum să hrănească iepurele, face rost de un permis de port-iepure, ca să nu-i fie confiscat, cutreieră Finlanda, țara unde se petrece acțiunea, învață să se adapteze unor condiții vitrege, pe care nu și le imagina, încearcă meserii noi, întâlnește oameni dintre cei mai diverși, e arestat de mai multe ori, supraviețuiește unor incendii și beții cumplite, urmărește un urs pe care-l doboară pe teritoriul Uniunii Sovietice (romanul a apărut acum 35 de ani, pe vremea când exista Uniunea Sovietică), unde a ajuns fără să-și dea seama, se întoarce în Finlanda și ajunge la închisoare, de unde este eliberat de președintele țării. Peste tot, eroul este însoțit de iepurele său, unii vor să i-l fure, alții i-l admiră. Nu mă interesează ce a făcut ziaristul după ce se termină povestea din această carte, nici cât și-a mai păstrat iepurele, deși aș vrea să cred că până la adânci bătrâneți, îmi este suficient că aventurile lor mi-au dat un teribil sentiment de libertate. *) Arto Paasilinna – Anul Iepurelui, Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei. Traducere și note de Teodor Palic