In urma cu patru luni, Octavian Radu, seful companiei de birotica si papetarie RTC/Diverta, a fost de acord cu proiectul de externalizare a departamentului de transport si logistica din cadrul grupului, propus de doi dintre angajatii sai, Horia Bucur (foto dreapta) si Dan Miron.
“Mi-au propus sa le vand masinile in rate, sa-mi preia toti soferii si m-au convins ca este mai bine pentru RTC ca ei sa se ocupe de serviciile de transport fara sa ma mai doara capul. Asta inseamna outsourcing: recurgi la o structura externa ca sa capeti mai multa flexibilitate si eficienta”. Pentru a transforma departamentul de transport si logistica al RTC dintr-o Cenusareasa (“nimeni nu-i acorda o atentie deosebita, era doar un fel de rau necesar”) in Trans Cargo Express (TCE), o companie de transport specializata, Horia Bucur si Dan Miron au fost nevoiti sa-si ipotecheze casele si sa apeleze la un fond de investitii pentru finantare. #leadend#
Interesant e ca anul trecut, fondatorul si managerul RTC se gandise sa abordeze outsourcingul de pe pozitia unui furnizor, nu a unui beneficiar, intentionand sa preia activitatea de gestionare a comenzilor de papetarie pentru clientii foarte mari. “Este vorba despre un outsourcing al serviciului de aprovizionare. E foarte important pentru banci, de exemplu; gestionarea aprovizionarii cu birotica si papetarie este pentru ei un chin, pe care noi putem sa-l preluam”, declara Octavian Radu in primavara lui 2002.
Pe termen mai lung insa, dupa primii ani in care grupul si-a diversificat continuu activitatile, strategia RTC este acum de a-si defini un profil mai restrans, prin vanzarea unor divizii sau separarea unor activitati in companii distincte. E o evolutie nu foarte uzuala pe piata romaneasca, unde la capitolul afaceri mari predomina mai curand modelul conglomeratului, al grupului de companii cu activitati diverse, care creste prin achizitii si unde liantul e de obicei persoana fondatorului afacerii.
Mai intai, RTC a vandut in urma cu doi ani divizia de hartie tipizata, Euro Paper, catre o firma greceasca. In urma cu doua luni, Octavian Radu a anuntat ca grupul pe care il conduce ar putea disparea in curand din peisajul afacerilor cu papetarie si birotica, spre a se concentra exclusiv pe reteaua de magazine Diverta. Potrivit managerului, RTC se va diviza in mai multe companii, una dintre ele urmand sa detina intregul lant de magazine Diverta.
Acum, reteaua Diverta este formata din 70 de magazine, care vand produse de papetarie si birotica, muzica, echipamente IT, si telefoane mobile si accesorii. RTC a obtinut in 2002 o cifra de afaceri de 52 milioane euro si un profit net de doua milioane de euro. Din totalul cifrei de afaceri, 15 milioane de euro au reprezentat contributia retelei Diverta.
Concurenta: Posta, Cargus, FanCurier
In varsta de 44 de ani, Horia Bucur a lucrat din 1997 la RTC in functia de coordonator de transport. Aici, timp de patru ani, “si-a facut mana”, spune el – “imi faceam singur bugetul si trebuia sa il si realizez” – dar a inteles acum ca a fi pe cont propriu te aduce in situatia de a fi mult mai riguros si de a privi cheltuielile cu alti ochi. Ca de altfel in orice alt domeniu, si in cel al distributiei de marfa, succesul unei companii depinde pana la urma de modul in care reusesti sa-ti mentii clientii multumiti, asadar de masura in care reusesti sa reduci si sa mentii stabile costurile, spune el.
“Am plecat de la ideea ca o firma stie sa faca foarte bine un singur business; cel al RTC este sa-si vanda produsele de birotica si papetarie, sunt buni in stabilirea gamei, in alegerea celor mai buni furnizori, a celor mai bune preturi, dar distributia si logistica acestor produse constituie o activitate separata”, considera administratorul TCE.
Fata de ceea ce ofera o firma de curierat rapid, gama de servicii a Trans Cargo Express e mai larga: presteaza servicii complete de depozitare, de pregatire a comenzilor si de distributie de marfa, explica Bucur. In opinia lui, in acest domeniu, TCE are fata de concurenta atuul volumului; de pe platforma de la sediul lor pleaca zilnic in tara cel putin 10 camioane de 20 de tone fiecare. “Noi venim cu un volum foarte mare, de aceea oferim un nivel de servicii relativ ridicat, apropiat de cel al celor doua firme, dar cu preturi mai scazute. Concurentii nostri lucreaza cu transportere, noi cu camioane; asadar, in timp ce intr-un transporter intra cu greu 2-3 tone de marfa, capacitatea unui camion este de 15-20 de tone, la un pret care este doar dublu”.
La ora actuala, concurenta este formata in principal din variante de transport mai ieftine, dar cu servicii mai restranse, cum este cazul Postei Romane, respectiv variante mai scumpe, oferite de companii precum Cargus sau FanCurier, dar care in general se axeaza pe transportul unor cantitati mai reduse de marfa. tinand cont ca primul lor client, compania “mama” RTC, are cam 20-25% din piata autohtona de papetarie si birotica, e explicabil de ce TCE a reusit sa se dezvolte si sa se faca repede cunoscuta pe piata. Dupa patru luni de functionare, compania celor doi fosti salariati are aproape 130 de angajati, de la patru clienti a ajuns la 20 si rulajul estimat pentru anul in curs s-ar putea ridica la circa doua milioane de euro.
Unde se duce benzina editurii
Parcul auto al companiei cuprinde la ora actuala circa 70 de masini Fiat si Iveco pentru transportul de marfa. Cei doi asociati au insa si legaturi stabile cu transportatori specializati in transportul de mare tonaj. “Suntem in Bucuresti si in alte 27 de orase din tara, cu masini proprii si cu mici depozite, de la 10 mp la 120 de mp. Este vorba despre depozite de tranzit, marfa ajunge acolo cu camionul de 20 de tone si ce nu poate fi preluat cu masinile de distributie la prima iesire este preluat la a doua sau la a treia”, spune administratorul.
In opinia lui Horia Bucur, clientul are nevoie de mai mult decat de transportul marfii “door-to door”-ul de care vorbeste toata lumea, iar o companie de acest gen trebuie sa se poata ocupa si de retururi de marfa sau alte situatii neprevazute, inclusiv sa investeasca pentru a-si dota depozitele cu un intreg arsenal de dispozitive pentru manipularea oricarui soi de produse – elevatoare electrice, motostivuitoare, lifturi.
De astfel de servicii este mare nevoie pe piata romaneasca, sunt convinsi cei doi asociati. “Multi clienti aveau inainte masini proprii, isi faceau distributia singuri pe diferite trasee. Cand tragi linie si aduni toate cheltuielile e simplu de observat ca este mai rentabil sa apelezi la o firma specializata”. Printre clientii TCE se numara companii precum La Festa, Electrolux Romania, Germanos, Superfood Company, Inform Lycos, Franke, Auto Total, Tornado Systems sau editura Rao.
Inainte de colaborarea cu firma de transport, editura Rao avea un depozit la Bucuresti si unul la Sibiu, cateva masini si cativa soferi. TCE a preluat masinile si soferii, iar editura si-a pastrat doar depozitul din Bucuresti. “In cazul editurilor, de exemplu, fiecare are cate o masina care pleaca in circuit prin tara. Este aberant, pentru ca pleaca din Bucuresti cu o tona, dupa primul oras ramane cu 700 de kilograme, la urmatorul cu 400 si, de fapt, jumatate din traseu masina il parcurge fara marfa, in timp ce noi livram in 24 de ore in toate punctele in care aceasta ar ajunge intr-o saptamana”, precizeaza Bucur.
Un palet de marfa de 500 de kg, transportat din Bucuresti in tara costa in medie 400-450.000 de lei plus TVA. In 41 de orase, TCE face livrare a doua zi, in 29 de orase la fiecare doua zile si in 122 de localitati camioanele ajung o data pe saptamana; una peste alta, sunt zile in care ajung sa faca si o mie de livrari in toata tara.
Seful de coloana, ca functionarul de la stat
Spre deosebire de Statele Unite, unde ponderea serviciilor in PIB se apropie de 80%, in Romania este foarte scazuta, undeva la 20%, spune administratorul TCE – tocmai pentru ca foarte multe firme romanesti, pe langa activitatea lor de baza, incearca sa-si rezolve problema distributiei mai bine sau mai rau, prin mijloace proprii, cu angajatii proprii.
“Noi incercam sa ne crestem afacerea propunandu-le clientilor carora le prestam serviciile de transport sa le preluam masinile si soferii”, spune Bucur. In fata acestei propuneri, reactiile sunt insa diferite, depinzand de functia pe care o are persoana careia i se adreseaza.
“Daca i te adresezi sefului coloanei auto si el nu intelege ca in aceasta organizatie isi poate gasi un loc numai omul competent si creativ, daca are aceeasi tendinta pe care o au functionarii de la stat de a-si apara scaunul, atunci reactia va fi negativa. Daca insa vorbesti la varf, cu managerul, acesta va intelege ca practic ii oferi posibilitatea de a nu-si mai risipi forta financiara in afara “core business”-ului sau”.