Cum era si de asteptat, dupa socul mediatic initial, batalia pentru cumpararea Disney continua acum intr-o nota mai tehnica. Disney a respins oferta de 54 de miliarde de dolari a Comcast pe motiv ca-i subevalueaza actiunile cu nu mai putin de 6,6 miliarde de dolari, avand in vedere ca in saptamana de la anuntarea ofertei, cursul actiunilor Disney a crescut cu aproape 12%. Comcast, in replica, a anuntat ca nu are de gand sa-si contracareze propria oferta cu una noua, care sa ia in considerare pretul actual al actiunilor Disney, considerand ca in doar o saptamana nu s-a intamplat nimic semnificativ care sa fi adus valoare reala la Disney.
Fata de o oferta initiala de 26,47 dolari pe actiune (cu 10% peste pretul pietei la data respectiva), ar urma acum ca operatorul de cablu sa se arunce la un pret de 35 de dolari pe actiune pentru ca oferta sa-i fie considerata viabila, numai ca putini se asteapta la asa ceva. Cei mai multi analisti cred acum ca jocul Comcast se va baza pe expectativa, cu speranta ca pe masura ce va trece timpul, interesul pietei va scadea, iar pretul actiunilor va reveni la nivelul dinainte de formularea ofertei.
Teoretic, asa ceva ar fi posibil daca piata ar constata in urmatoarele saptamani ca nu mai exista si alte oferte de cumparare a Disney, desi in primele zile dupa ce Comcast si-a anuntat intentia de a prelua mostenirea lui Walt Disney a plouat cu speculatii despre posibili concurenti ai Comcast, tot din lumea divertismentului si a media, de la compania News Corp. a lui Rupert Murdoch (care a dezmintit insa imediat o asemenea idee) la Viacom si Liberty Media, dar si din randul unor companii de IT ca Yahoo sau InterActiveCorp a lui Barry Diller.
S-a pomenit chiar si numele gigantului Microsoft, unul din actionarii Comcast, desi majoritatea comentatorilor vorbesc de Microsoft doar ca despre un posibil artizan din umbra al preluarii Disney de catre Comcast. Unii sustin ca firma lui Bill Gates ar fi acum dispusa sa dea bani Comcast ca sa-si poata majora oferta pentru Disney, avand in vedere ca operatorul de cablu nu dispune decat de 1,6 miliarde de dolari lichizi si are de luptat deja cu o datorie de aproape 22 de miliarde de dolari, datand de la cumpararea, acum doi ani, a diviziei de cablu a companiei AT&T contra sumei de 54 de miliarde de dolari – cea mai importanta achizitie de pana acum a Comcast, in urma careia fostul operator regional de cablu a devenit cel mai mare din America. Sprijinul financiar al Microsoft, care a contribuit si la succesul tranzactiei cu AT&T, ar putea fi conditionat insa de majorarea pachetului detinut de firma lui Bill Gates in capitalul Comcast, lucru care e posibil sa nu-i incante prea tare pe directorii companiei de cablu.
Astfel de scenarii i-au facut deja pe anumiti comentatori sa devina un pic sceptici in privinta pretului, in toate sensurile, pe care ar fi dispus Comcast sa-l plateasca pentru Disney. In fond, argumenteaza acestia, n-ar fi prima data cand compania se retrage dintr-o tranzactie fiindca nu-i convine pretul: asa s-a intamplat si anul trecut, cand Comcast a renuntat sa mai cumpere divizia de divertisment a grupului Vivendi, dar si in 1999, cand a oferta sa de 52,5 miliarde de dolari pentru cumpararea operatorului de cablu MediaOne a fost depasita de cea a AT&T, de 62,5 miliarde. De altfel, e un fapt recunoscut de toti analistii ca Brian Roberts, seful Comcast, a fost intotdeauna un tip realist, care prefera sa economiseasca decat sa cheltuiasca si care nu s-a angajat niciodata la investitii nerealiste; sanatatea financiara constanta a companiei sale – si nu calitatile sale de lider vizionar al industriei de entertainment, vadite abia recent – fiind de fapt la baza reputatiei extrem de bune a lui Roberts in mediul corporatist american.
De data aceasta insa, lucrurile au ajuns mult mai departe si implica o miza mai mare decat oricand, nu numai pentru Comcast si Disney, dar si pentru intreaga lume a industriei divertismentului. Michael Eisner, seful Disney, a comentat intentia cablistilor de a-i cumpara afacerea cu o gluma – “Noi vom cumpara Comcast” – al carei talc e tocmai de a sublinia ca planurile Comcast intorc pe dos ordinea fireasca, aceea unde compania producatoare de continut media (filme, stiri, programe) cumpara o firma de cablu sau ii dicteaza ce, cat si la ce pret sa-i transmita creatiile, in nici un caz invers. Acum, in schimb, e ca si cum pestele cel mic l-ar inghiti pe cel mare ca sa devina astfel stapanul oceanului; dupa cum se stie, daca firma lui Roberts ar cumpara Disney, ar deveni cel mai mare grup de media din lume, devansand Time Warner, ceea ce ar fi parut de neconceput acum cativa ani.
Magnatul Rupert Murdoch a tras imediat concluzia ca, daca tranzactia va avea loc, piata mondiala de media va avea trei actori principali: el, Comcast-Disney si Time Warner; alti comentatori vorbesc chiar de un soi de duopol planetar intre Murdoch si Roberts – unul ca stapan al transmisiilor prin satelit (News Corp. tocmai a reusit sa cumpere DirecTV, cel mai important furnizor american de servicii de televiziune prin satelit), celalalt ca stapan al transmisiilor prin cablu. Evident, chiar daca autoritatile responsabile cu concurenta au aprobat, in cazul lui Murdoch, tranzactia cu DirecTV, iar in cazul lui Roberts o vor aproba mai mult ca sigur pe cea cu Disney, fiindca obiectul de activitate al Comcast e diferit fata de cel al Disney, o astfel de polarizare nu e vazuta cu ochi buni de asociatiile pentru protectia consumatorilor si nici de analistii care inca mai cred ca numai concurenta poate stimula creativitatea si poate mentine calitatea programelor de divertisment.
In acelasi timp, sunt si analisti stupefiati de posibilitatea ca o firma existenta de numai trei decenii si de care prea putina lume din afara Europei a auzit sa inghita legendara companie a lui Walt Disney, ale carei produse au intrat in componenta mostenirii culturale occidentale. Conflictul tot mai vizibil dintre continut si distributie pe piata de media pare tolerabil, poate, in cazul fuziunii esuate dintre Time Warner cu AOL, dar nu si in cazul unui simbol american ca Disney, amenintat sa intre pe mana unor “tipi de la cablu”: cu atat mai mult, pe baza unei analogii cu povestea AOL, analistii respectivi considera ca un mariaj intre Comcast si Disney n-ar fi viabil.
A prezice insa ca si fuziunea Comcast-Disney va esua numai pentru ca si fuziunea Time Warner-AOL e incorect: cea din urma este o combinatie de continut offline si de distributie online, in timp ce prima este o combinatie de continut destinat cablului si distributie prin cablu, unde nu exista nici o incompatibilitate de principiu. Comcast a anuntat, de altfel, planuri care nu stirbesc cu nimic din prestigiul Disney, intentionand sa valorifice activele media ale acesteia prin distribuirea lor in cadrul unor pachete de cablu mai modern ambalate, daca se poate spune asa, adica intr-o oferta care exploateaza infrastructura performanta dezvoltata de Comcast si inovatiile tehnologice din sfera distributiei audiovizuale: servicii digitale, video-on-demand si televiziune de inalta definitie. Cum spun comentatorii optimisti, viitorul va fi nu al celor capabili sa produca divertisment “pe stoc”, ci al celor ce vor fi in stare sa ofere divertisment consumatorilor cand, cat si unde doresc ei.
Iar in acest context, o firma moderna de cablu cum e Comcast ar urma sa fie una din marii beneficiari ai tendintei de convergenta care face posibil ca unul si acelasi furnizor sa poata livra consumatorului si televiziune prin cablu, si Internet, si telefonie, si servicii video-on-demand pe baza de abonament. Pe de alta parte, ca sa poata finanta investitii in tehnologie de ultima ora, Comcast are nevoie sa economiseasca bani, lucru imposibil in conditiile unei piete unde intotdeauna producatorul de continut fixeaza tarifele pentru cablisti asa cum ii convine. De aceea, din perspectiva Comcast, a cumpara Disney nu are nimic scandalos; e doar o extensie fireasca a afacerii.
Acesta este pariul Comcast si el trebuie privit daca nu cu simpatie, macar cu respect. Inclusiv de cei ce se declara socati de pretentiile “tipilor de la cablu”, fara macar sa se uite la figurile lor. Caci Brian Roberts e un domn manierat si elegant, cu studii inalte de finante la Wharton, care nu seamana deloc cu indivizii primitivi care mai scoteau un ban prin anii ’60 vanzand pe cativa dolari programe TV pe raza cate unui orasel prafuit. Iar imaginea lui surazatoare e poate un simbol mai bun al lumii divertismentului de secol XXI decat cea a lui Michael Eisner incruntat ca oamenii nu mai dau buzna la Disneyland.
crenguta.nicolae@zf.ro