Noaptea

stau trează să văd cum se așază pe mine

ridurile la rând și frumos

Pielea fină și moale se-adună (cu voie bună)

și se-ncrețește pe mâini

Mâini care sunt goale și. N-au încotro

Vinișoare albastre

Gura mi se strânge și se face pungă

D’atâta-ntuneric ochiul se albește și

se face cearcăn. Peste dimineață

Nu vreau să-mbătrânesc în somn

D’aia noapte de noapte sunt albă. Sunt trează

Sunt verde-albastră. De nu mă mai văd

Subiecte #Floarea Țuțuianu#poemul de duminica#poezie