Sunteti absolut sigur ca stiti ce se mai numara toamna, in afara de traditionalii boboci? Ati remarcat ca inceputul lunii octombrie coincide cu anunturile formale privind decernarea premiilor Nobel? Vi se pare o simpla coincidenta distribuirea in perioada mai sus mentionata a premiilor IgNobel, un fel de anti-premii?
Ultimii trei ani au reprezentat tot atatea fericite ocazii de a scrie cate ceva despre premiile IgNobel, decernate autorilor celor mai nastrusnice, improbabile sau inutile cercetari. Anul acesta, 2003, a marcat insa si un moment emotionant, urmasii lui Edward Murphy, autorul legii de baza a Universului: “Daca ceva poate sa mearga prost, va merge prost” au fost rasplatiti cu premiul pentru inginerie.
Dar pentru a nu parasi linia lor traditionala, organizatorii, avand cartierul general la prestigioasa universitate Harvard, nu au ezitat sa ofere unui grup de sapte cercetatori australieni premiul pentru fizica, drept rasplata pentru studiul intitulat “O analiza a fortelor necesare pentru a manevra oile pe diverse suprafete”.
Colegiul Universitar din Londra si-a vazut un grup compus tot din sapte cercetatori distins cu premiul pentru medicina, nu de alta dar autorii au dovedit ca soferii de taxi din Londra au o parte a creierului mult mai dezvoltata decat concetatenii lor. Lucrarea “Modificari structurale ale hipocampului legate de navigatie la soferii de taxi” a fost publicata de Academia Nationala de Stiinte a Marii Britanii in urma cu trei ani, dar abia acum si-a cucerit recunoasterea. Era si momentul.
In materie de psihologie, colaborarea dintre doi italieni si un american a produs un articol cu un titlu pur si simplu induiosator “Politicieni cu personalitate deosebit de simpla” care isi merita premiul cu varf si indesat. Nu mai putin meritorie mi se pare contributia la progresul chimiei contemporane oferita de investigatia lui Yukio Hirose, de la Universitatea din Kanazawa, Japonia. Subiectul – o statuie de bronz din orasul cu pricina care nu atrage porumbeii. Mor de nerabdare sa gasesc si sa citesc articolul.
Am ajuns la literatura, unde troneaza numele lui John Trinkaus de la o academie comerciala din New York, autorul a peste 80 de studii detaliate ale unor fenomene cotidiene. Printre ele, procentajul de tineri care poarta cozorocul de la sapca in spate si nu in fata, cati pietoni poarta pantofi de sport albi in raport cu cei care poarta pantofi colorati, procentajul de conducatori auto care nu opresc la semnalul stop, procentajul de navetisti cu posete diplomat, procentajul de cumparatori care nu respecta numarul maxim de articole permis la casa expres din supermarket si la sfarsit procentajul de elevi si studenti carora nu le place gustul verzisoarelor de Bruxelles. Fara alte comentarii.
Premiul pentru economie mi-a cam taiat rasuflarea. Decernat unui anume Karl Schwarzler si natiunii principatului Liechtenstein, IgNobel 2003 saluta posibilitatea de a inchiria o tara intreaga pentru reuniuni ale unor corporatii, casatorii, botezuri, confirmari si altele. Inainte de a incepe sa strigati: “Mincinosul!” sau ceva de genul asta va recomand calduros sa consultati adresa de Internet
http://www.rentastate.com si mai stam de vorba.
Sa nu omitem premiul pentru cercetare interdisciplinara castigat de un grup de la Universitatea Stockholm, autor al admirabilului “Puii de gaina prefera oamenii frumosi”. Nici nu e de mirare. Asociatie inevitabila cu vechiul proverb “Fiecare pasare pe limba ei piere.” Care ne va conduce la ultimul, dar nu cel din urma premiu IgNobel pe 2003, cel pentru biologie, acordat lui C.W. Moeliker de la Natuurmuseum din Rotterdam, Olanda, autorul studiului: “Primul caz de necrofilie homosexuala la ratoiul Anas platyrhynchos”, Deinsea, vol.8, 2001, pp.243-7, fotografii disponibile la adresa
http://www.nmr.nl/deins815.htm.
Pentru astazi cam atat.