La Bookfest a fost lansată o traducere așteptată – Sticletele, romanul Donnei Tartt, distins cu Premiul Pulitzer în 2014 și salutat elogios de critici și considerat de la apariție drept capodoperă. Romanul se apropie în original de 800 de pagini, publicarea la noi și-a asumat-o Editura Litera, în traducerea semnată de Iustina Bandol, într-un format prietenos și plăcut, atenuând șocul celor 1.120 de pagini !
Neîndoielnic că autoarea a avut ambiția unei replici date lui Charles Dickens prin marele roman american, atotcuprinzător, ce imbrichează mai multe formule epice, de mult timp consacrate de istoria literaturii. Totodată, a realizat conform unui cod ce se joacă de-a oglinda plimbată de-a lungul unui drum, portretul unei Americi înspăimântătoare, în datele fundamentale ce definesc o societate, desfigurând visul american, preschimbându-l într-un fel de coșmar fără sfârșit.
Romanul se deschide violent, cu o catastrofă, una ce ține de istoria mică a familiei – Ted Dekker, un adolescent de 13 ani și mama lui pornesc spre școală unde au fost convocați, datorită situației școlare. Se opresc din cauza ploii la muzeul de artă și mama vrea să-i arate câteva tablouri din marea școală olandeză de pictură. Aici se petrece însă catastrofa cea mare – o explozie uriașă, în care mama își pierde viața, iar Ted Dekker trăiește cele mai stranii experiențe: o fată îi atrage atenția, însoțită de un bărbat vârstnic, probabil bunicul ei, lângă care se trezește când își revine.
În haosul creat, ascultând șirul de cuvinte confuze și derutante ale bărbatului, Ted Dekker fură un tablou faimos, una dintre puținele picturi care au rămas de la Carel Fabrizius, un pictor extrem de talentat, un fel de verigă de legătură între Rembrandt (al cărui ucenic a fost) și Vermeer (căruia i-a fost maestru). Asupra lui pare să apese un blestem al focului, căci incendiul izbucnit în oraș îi distruge atelierul și pânzele pictate și-i provoacă și moartea.
Ted Dekker trăiește în secolul XXI, dar drama lui este veche: tatăl dispărut, după ce prezența lui din ce în ce mai apăsătoare îi terorizase discret copilăria, mama moartă în explozia de la muzeul de artă, bunicii aproape necunoscuți îl resping. Și salvarea o aduce prietenia cu un coleg, a cărui familie bogată acceptă să-l găzduiască și să-i poarte de grijă. Saltul între două stiluri de viață este amețitor, însoțit de sentimentul vinovăției că din cauza lui mama s-a aflat în locul și momentul nepotrivit care i-a provocat sfârșitul.
Apariția tatălui, venit să recupereze toate bunurile rămase după moartea mamei, îi schimbă iarăși viața radical, căci determină alt salt, din New York în Las Vegas, în altă familie, libertină, trăind din tot soiul de expediente și improvizații. Romanul familiei se transformă într-unul picaresc, căci școala din Las Vegas îi aduce prietenia lui Boris, venit din Europa de Est, fiul unui mafiot cu identitate etnică imprecisă, oscilând între polonez, ucrainean și rus. Adolescenții constată că au tați la fel de primejdioși prin reacții și mod de viață.
O nouă fugă a tatălui, soldată cu moartea, determină întoarcerea grăbită la New York, unde-și găsește un adăpost și un mentor care-i ține loc de tată, partenerul de afaceri al bărbatului din muzeu. Însă Ted nu-i dezvăluie nimic despre tablou, ci doar împrejurările în care l-a cunoscut și numele prăvăliei lor de antichități. Se naște alt roman, întâi al unei tagme, cea a negustorilor de artă și a restauratorilor de antichități, în umbra cărora pândesc traficanții de obiecte de artă. Ted Dekker intră în felul lui alunecos în toate cele trei tagme. Și altul, al iubirii și căsătoriei, ambele eșuate…
Traseul lui Ted Dekker îi dă posibilitatea autoarei să dezvăluie dezastrele ce macină societatea americană: familii bogate sau modeste sub presiunea continuă a banului, frați și surori care se terorizează unii pe alții, violența de nestăpânit din școli, drogurile omniprezente, întâi salvare din infernul școlar și familiar, apoi supapă a tensiunii sociale, apoi dependență care garantează forța de a depăși încă o zi de muncă și de pericole, și încă o zi și tot așa…
Visul preschimbat în coșmar pare să fie spectacolul etalat în Sticletele, înfățișând o Americă feroce. Iar legătura păsării pictate de Carel Fabrizius cu acțiunea romanului, simbolismul său foarte interesant formează miezul subtil ce merită descoperit prin lectură. Chiar dacă depășește mia de pagini, romanul se citește ca un thriller, pe nerăsuflate.
Donna Tartt, Sticletele, traducere din limba engleză de Iustina Bandol, Editura Litera, 2015, 1.120 pag.