Dupa ce Traian Basescu si-a bagat ochiul in campania electorala din 2000 panotajul electoral personal din Romania a trecut printr-o schimbare radicala, devenind foarte “trendy” sa apari in afise uitandu-se chioras la alegatori. Cu toate ca “stilistii” lui Basescu a fost obligati din motive evidente de fizionomie sa recurga la acest subterfugiu de imagine, toti politicienii nostri au preluat aceasta moda, aproape fara discernamant. Imaginea politicianului mioritic a cunoscut o schimbare graduala, dinspre portretele “de buletin” ale primilor ani de democratie, cu cadrele generice “din picioare”, sau “plan american” spre fotografiile “de grup” cu concetatenii. Mai tarziu a aparut in afisul electoral mana chematoare al lui Constantinescu, mutand atentia dinspre corpul politicianului spre dinamica gestuala. Basescu a folosit primul detaliul facial, pentru ca, dupa cum spune el insusi: “Obraz de presedinte trebuie sa am, nu fata!”. Preferinta pentru detaliu si mai ales prin scoaterea in evidenta a ochiului (singurul “functional”, in cazul lui Basescu, din intreaga fata), personajul politic incearca sa stabileasca un contact direct si dinamic cu privitorul si doreste sa iasa in evidenta fata de concurenti. Un candidat cu o imagine unica, ajunge sa fie mai usor recognoscibil. Procesul este, evident, unul de scadere constanta a “distantei”, de inchidere a spatiului intim intre candidati si alegatori. O imagine detaliata a candidatului inseamna un plus de afectivitate si o stimulare a implicarii.
Intrarea “capului” in campania prezidentiala in detrimentul “corpului” inseamna o inversare a tehnicilor de marketing politic. Promovarea candidatilor a trecut dinspre argumentele “sobre”, de factura cerebrala, inspre dorinta de a convinge emotional si de stimulare sentimentala. Obtinerea contactului privirilor si mentinerea acestuia constituie in tehnicile de comunicare non-verbala cheia succesului persuasiv. Castigarea increderii si pastrarea atentiei, patrunderea in intimitatea “celuilalt” si acceptarea de catre acesta sunt ingredinte ale succesului. Basescu a adus in politica noastra, impreuna cu ochiul sau, apetenta pentru dramatism, spectacol si agresivitate personala.
Probabil ca tocmai de aceea si Adrian Nastase si-a scos ochiul in fata. In afisul sau el ne priveste cu ochiul drept spre stanga si incercand sa isi cucereasca alegatorii cu un zambet de vedeta. Fundalul imaginii electorale actuale a lui Nastase pare scos din genericele de la “Tanar si nelinistit”, unde actorii sunt prezentati intr-o atmosfera diafana, vaporoasa si aproape visatoare. Fundalul dinamic, chiar stiintifico-fantastic, incearca sa ofere personajului un plus de dinamism si de agresivitate, o lumina puternica alba stralucind in partea stanga a fotografiei atragandu-ne atentia asupra ochiului candidatului. Chiar daca Adrian Nastase a devenit tot mai “fixat” pe camera de luat vederi, fiind invatat ca dorinta de “capturare” a privirii telespectatorilor este o garantie a succesului, o problema evidenta pentru campania din presa scrisa este inconstanta privirii. In unele afise Nastase se uita cu un ochi la noi, iar in altele (prin “fliparea” aceluiasi portret) el se uita cu altul. Inconsecventa nu place receptorului si s-ar putea sa se uite si el cu alti ochi la candidat, in schimbul de mesaje non-verbale.
Marko Bela a optat si el pentru o privire “de dreapta”, el avand tot capul intors spre privitor, unde centrul de greutate al privirii osciland intre cei doi. Cei mai multi candidati se uita de la nivelul privirii, afisul lui Bela, bazat pe aceeasi nevoie acuta de obtinere a credibilitatii prin afectivitate, plaseaza si mai mult atentia asupra fetei candidatului, “decupand” partea superioara a capului. Acelasi lucru se intampla si la Basescu, numai ca la el “taierea” se datoreaza circuspectiei cu care sunt priviti barbatii cu calvitie intr-o cultura unde barbatia echivaleaza cu frumusetea capilara.
La Ciuhandu, singurul candidat pentru care predispozitia pentru ochi se justifica prin semnul electoral identic, apare acelasi schematism al obtinerii intimitatii vizuale cu alegatorii. Putin intors spre dreapta, privind cu ochiul drept direct in centrul de fuga al perspectivei, candidatul PNT-CD adauga un ingredient, ridicarea sprancenei in semn de hotarare si energie. Creat special pentru prezintiale, pentru ca Ciuhandu la alegerile locale a ales imagini “zambitoare”, deschise, non-frontale, acest afis doreste sa stimuleze increderea. In cele din urma toti candidatii ar vrea sa ne “vrajeasca”, sa ne hipnotizeze cu privirile lor pline de intelesuri.
Ptiu, sa nu le fie de deochi!