Dominique Loreau
Arta esenței
Editura Baroque Books & Arts
Traducere din limba franceză de Ines Hristea. „Renunțați la tot ce nu este esențial, la tot ce nu mai are nicio utilitate, niciun sens.” Acesta este îndemnul autoarei, încă din primele pagini. După succesul volumului Arta simplității, Dominique Loreau ne propune o nouă lecție de viață, un elogiu la adresa esenței simplității, adevărata artă de a trăi rafinat. O carte care te învață să arunci. Să arunci tot ce este superfluu. Și lucruri, și gânduri, și amintiri. Să îți faci loc în tine, pentru tine.
Dominique Loreau, stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, ne propune o filozofie simplă, o terapie esențială, o artă. O carte-cult, care promite și nu întârzie să dăruiască.
Ordinea interioară
Lipsa ordinii interioare se manifestă subiectiv printr-un soi de angoasă, printr-o teamă de a fi, prin sentimentul că viața n-are sens și că nu merită trăită. În zilele noastre, pare că nu mai există nimic care să împingă omenirea să progreseze, pare că totul este în van. Și mulți încearcă să umple acest gol cumpărând mașini mai mari, o casă mai elegantă, căutând „dragostea“, acumulând obiecte de colecție sau lăsându-se pradă drogurilor, jocurilor de noroc ori alcoolului. Firește, ideea de ordine interioară ne poate părea austeră, deloc atrăgătoare; e atât de departe de viață, de râs, de muzică, de plăcerile care dau strălucire societății umane! Dar pe termen lung, nu ne putem mulțumi cu aceste paiete și artificii, cu un consum în exces și cu goana spre viitor; trebuie să realizăm că există și alte moduri de a trăi și alte valori, mai profunde și mai serioase decât plăcerile de doi bani. Iar aceste valori nu costă nimic. Ele ne sunt accesibile tuturor, ne pot ajuta să ne gestionăm suferința, să ne găsim echilibrul, ne pot oferi un punct de sprijin pentru momentul în care balonul de săpun al falsei fericiri se va spulbera.
Temeți-vă de ceea ce este gratuit!
Nu acceptați și nu duceți acasă lucruri doar pentru că sunt gratuite. Ar însemna că aveți deja prea mult. Timpul consumat, aglomerarea spațiului vital, grija ca totul să fie bine întreținut nu înseamnă „nimic“ și nu e gratuit. Scobitori, stilouri, șervețele de hârtie, pliculețe cu sare și piper, cu zahăr și ketchup luate de prin restaurante, din hoteluri, din avioane. Nu-i de mirare că sertarele voastre nici nu se pot închide!
La televizor, la radio și pe Internet ni se repetă fără încetare că avem nevoie de ceva. E atât de simplu să acumulezi obiecte, să înmagazinezi precum… șobolanii! Toate aceste nimicuri gratuite se insinuează în casele voastre sub formă de cadouri, cumpărături pe credit, promoții, bonusuri, moșteniri. Nu luați și nu folosiți un obiect doar pentru că se află acolo! Dacă e gratis, înfulecăm chiar dacă nu ne e foame. Dacă sunt gratis, colecționăm pixuri de la hoteluri, broșuri ori eșantioane – pentru că nu costă nimic, nu pentru că avem nevoie de ele.