Radu Paraschivescu (ed.)
De la Waters la Similea
Oameni cool scriu despre muzica lor
Editura Humanitas
„E greu să găsești cântecul la care ții cel mai mult – unul dintr-o sută, scrie editura Humanitas. Făcând o alegere, comiți nouăzeci și nouă de nedreptăți. Și nu numai atât. Obiceiul de-a clasifica și de-a ierarhiza totul (echipe de volei, mărci de mașină, detergenți și actrițe) riscă să devină manie. Tocmai de aceea celor paisprezece semnatari ai acestui volum nu li s-a cerut să aleagă un cântec preferat, ci o bucată muzicală care a produs ceva în viețile lor: o bucurie, o revoltă, o dezamăgire etc. Rezultatul e un cocktail confesiv care pleacă din balet și rock, baladă și muzică progresivă, jazz și șlagăr șaptezecist românesc. Printre declanșatorii amintirilor se numără Leonard Cohen și Angela Similea, Roger Waters și Maria Răducanu, Brian May și Ceaikovski, Paul Mc Cartney și Sfinx, Bijelo Dugme și Jens Lekman. Iar când amintirea preferă să rămână cuminte în tainița gândurilor, în locul ei se ivește o poveste brodată pe însuși textul cântecului. În fond, De la Waters la Similea nu are nimic din logica by request-urilor de odinioară. Povestită pe paisprezece voci, cartea aceasta e doar o invitație la tandrețe și umor, la coborâre în timp și nostalgie.”
Prin urmare, la invitația lui Radu Paraschivescu, paisprezece oameni de cultură, cool, a stabilit autorul (adică, în ordinea în care apar în carte: Cosmin Alexandru, Iulian Comanescu, Andrei Crăciun, Adrian Georgeascu, Gabriela Massaci, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan C. Mihăilescu, Andi Moisescu, Radu Naum, Radu Paraschivescu însuși, Oana Pellea, Alexandra Rusu, Robert Șerban și Cătălin Ștefănescu) au scris câte un text despre cantecul la care țin cel mai mult, despre melodia care le-a marcat cumva amintirea. Deci, nu a fost vorba de a alege cantecul preferat dintr-o mie de cantece. Ci de „cântecul acela care a produs o bucurie, care te-a revoltat, care ți-aduce aminte de o dezamăgire cuibărită in suflet, care îți aminteste de ceva anume, de cineva anume, care te readuce pe tine cel de acum câțiva ani lângă cel de azi.”
„De la Waters la Similea” e ca o simfonie pe 14 voci.
„Ar fi fost o tâmpenie să întreb care e cântecul lor preferat, declara Radu Paraschivescu. Nu poți avea un singur cântec preferat. Cei pe care i-am invitat să scrie au înțeles că, de fapt, voiam să-mi scrie despre un cântec sau un fragment de cântec care i-a marcat într-un anume fel, i-a bucurat, i-a întristat. Până la urmă, nici eu nu am scris despre ceea ce am promis că scriu inițial. Am scris despre «39», piesa lui Queen, cântată de Brian May, nu de Freddie Mercury. Acela a fost primul disc pe care l-am văzut. E o melodie despre felul în care se curbează timpul, asta am descoperit după mai multe audiții. Mulți, când se gândesc la Queen, le vine în minte «We Will Rock You» sau «We Are The Champions», trecând peste niște adevărate bijuterii muzicale.“ „M-a binedispus ideea de a le cere unor oameni cu vârste diferite, din zone diferite, să scrie despre muzica lor. Angela Similea, de exemplu, a fost opțiunea Gabriela Massaci.“ „Sunt două categorii de texte în această carte – unele declanșatoare de amintiri, cum sunt cele ale lui Cătălin Ștefănescu, Robert Șerban,. Dan C. Mihăilescu, Gabriela Massaci, Oana Pellea, Andrei Crăciun sau Cosmin Alexandru, care își fotografiază toată viața pornind de la 47 de secunde din Lacul Lebedelor. Mai este o variantă în care un scriitor ia un cantec și construiește o poveste. Acesta e cazul Alexandrei Rusu, care scrie cu talentul și prospețimea pe care eu i le știam.“