Igor Bergler – Biblia pierdută. Editura RAO
O carte lansată în toamna anului trecut și care, potrivit editurii, a depășit 25.000 de exemplare vândute în primele două luni de când a fost pusă în vânzare – una de precomenzi și una de vânzare în librării. Romanul ar fi deja tradus în engleză, traducătoarea Jean Harris pregătind versiunea pentru piața americană.
Trei crime macabre îi schimbă planurile profesorului Baker de la Universitatea Princeton, aflat la Sighișoara pentru o conferință de istorie. Cea mai controversată figură a Europei de Est, Vlad Țepeș, a finanțat un proiect ambițios care avea să schimbe fața întregii lumi. Proiectul: multiplicarea unui mesaj menit a fi descifrat doar de anumiți inițiați. În 1455 codul este ascuns în prima lucrare tipărită vreodată: Biblia B42 cunoscută și ca Biblia lui Gutenberg.
Prin urmare, cabale vechi de secole, conspirații, coduri atent ascunse în plină vedere, secrete aduse la lumină care pot schimba totul și o lume în care propaganda nu mai este o exclusivitate a războiului, ci s-a insinuat subtil în viața fiecărui utilizator permanent conectat și, paradoxal, din ce în ce mai izolat. O carte construită ca un puzzle uriaș ale cărui piese se așază la locul lor abia la final, plină de surprize și răsturnări de situație neașteptate. O rețetă sau mai multe rețete, un ritm alert, o oarecare superficialitate, un anume previzibil, toate dând o ușoară insatisfacție. Dar succesul e succes. Mai mult, unul explicabil.
„Nu este o carte care flatează literatura de consum, literatura care cultivă misterele de budoar, misterele de frizerie, de cabinet de coafură, așa cum a făcut Dan Brown, de pildă. N-are nici o legătură cu Dan Brown, dimpotrivă, cartea lui este o formă de a destructura tipul acesta de literatură de rețetă”, a spus criticul Pabvel Șușară la lansare. Bergler „știe perfect care este rețeta, care e formula de înscenare a unui text care să cuprindă în el o întreagă plajă de gusturi, de tipuri de cititori și mai ales exigențe„. „E o carte pe care-o poate citi și un cititor abia alfabetizat, pentru că tipul de text este extrem de concis, foarte direct, lipsit de orice formă de parazitare lexicală sau lingvistică, care să dea valența unei densități epice, dar, de fapt, să îngreuneze lectura; poate s-o citească și cineva care-și pune problema acută a lumii în care trăim. Ce se întâmplă cu noi? Care este reflexul nostru de existență într-o istorie ostilă? Dar, în ultimă instanță, este o carte despre felul în care se scrie o carte scrisă, la rândul său după rețete.”
„Pe acest pretext de roman cu mare priză la public – scrie traducătoarea Jean Harris – a așezat autorul această construcție complexă care trădează o ambiție mult mai mare, țintind spre romanul total. Sunt lămuritoare, în acest sens, fragmentele din carte care fac referire la acele Kunstkammer, cabinete de curiozități care imită în mic întreaga cuprindere a lumii, cum sunt cele descrise în carte – ale împăratului nebun Rudolf al II-lea și, cinci sute de ani mai târziu, al comisarului Nicky Ledvina. Acest nume nu este întâmplător, ci poartă numele unui comisar, sau mai degrabă al unei combinații de două personaje dintr-un film cehoslovac celebru, Nick Carter, superdetectiv”, afirmă Jean Harris, traducătoarea. „Dacă la UmbertoEco vorbim despre romanul polițist, în Biblia pierdută, nivelul cel mai de jos al desfășurării acțiunii este mai degrabă de tipul thrillerului de acțiune cu accente de horror, uneori cu inflexiuni de roman gotic. Și, peste toate astea, e și un roman despre conspirații, compus parcă din elementele unui puzzle cu piese infinitezimale, al cărui sens nu reușești nici măcar să îl intuiești înainte de final…”
Fiecare înțelege ce dorește.
—
POST SCRIPTUM
La închiderea ediției acestui număr al Ziarului de duminică am primit din partea grupului editorial RAO informații de ultimă oră referitoare la volumul „Biblia pierdută” de Igor Bergler. Conform acestora, până în acest moment, romanul s-a vândut în aproape 51.000 de exemplare, ceea ce reprezintă un record pentru cartea unui autor român.
Totodată, după traducerea în engleză semnată de Jean Harris („The Lost Bible”), romanul lui Igor Bergler face obiectul unei licitații pentru atribuirea drepturilor de traducere unui editor internațional.