Călătoria de la Paris la Tanger durează două ore și jumătate, cât de la Paris la București. Ce-i drept, avionul și viteza de zbor diferă, dar altă asemănare n-am reușit să găsesc. România și Dacia Lodgy n-o să aibă prea multe în comun.
De la înălțime, Marocul e mai verde decât îmi imaginam. Ce-i drept, e un verde mai uscat, însă nimic care să-mi amintească de deșert. Noduri și pasaje rutiere cum nu cred că sunt în România și orășele și sate la tot pasul. Am trecut în zbor Gibraltarul în câteva minute, distanța dintre Spania și Maroc fiind de puțin peste zece kilometri în locul unde țărmurile se apropie cel mai tare. Aterizarea la Tanger, un aeroport similar celor din Iași, Craiova sau Arad, pentru cei care cunosc locurile, se face dinspre Ocean, atât de aproape de plajă încât poți să vezi ce branduri poartă pe tricou pasionații de jogging pe nisip.