Mult prea multe dintre deciziile statului roman, reprezentat prin Guvern, diferite ministere ori FPS sunt fie discutabile, fie netransparente, fie ambele.Este o afirmatie cu care suficient de multi sunt de acord, incat a capatat valoare de axioma. Suficient de multe decizii legate de privatizari, acordarea de facilitati sau licente sunt ori tinute sub sapte lacate ori lasate intentionat intr-o ceata deasa, incat devine evident, ca cine le-a luat ori a avut de profitat, ori a fost incompetent.
Ce se intampla cand aceste hibe ies la iveala? Statul devine bun de plata. Sume uriase sunt aruncate mai mult sau mai putin discret in spatele contribuabililor.
Sa luam ca exemplu procesul dintre RomTelecom si Agentia Nationala pentru Comunicatii si Informatica, mostenitoarea fostului Minister al Comunicatiilor. Ce cere RomTelecom-ul? Sa foloseasca numai el banda de frecventa de 1.800 Mhz pentru telefonia mobila. De ce? Pentru ca Guvernul Radu Vasile, pesemne lovit de o marinimie subita, a emis o hotarare in acest sens. Din care RomTelecom a inteles ca este singur in aceasta banda pana la sfarsitul anului 2002. Dupa ce pana la aceeasi data primise, prin contractul de privatizare, monopolul telefoniei fixe in Romania. De ce pana la aceasta data? Pentru ca, potrivit unor acorduri internationale, cel tarziu pana la 1 ianuarie 2003, Romania este obligata sa liberalizeze telecomunicatiile. Iar cu acordurile internationale este de preferat sa nu te joci, asta stiu chiar si oficialii nostri.
Pana in acest punct, avem cel putin doua decizii discutabile. Una, ca statul a inlocuit un monopol de stat cu unul privat, ceea ce, pentru consumator, nu este nici o scofala. Ba a mai si prelungit aceasta situatie pana in 2003, desi putea sa liberalizeze domeniul mai repede. Pretextul fiind ca RomTelecom nu era pregatit sa faca fata eventualei competitii. Dar romanii care, daca vor sa aiba telefon acasa, le place nu place, trebuie sa se aboneze la RomTelecom, ar fi putut bucurosi face fata unor tarife mai mici, rezultate din competitie. Or, responsabilitatea numarul unu a statului este grija fata de cetatenii sai, nu fata de firmele de stat sau private.
A doua, ca a prelungit monopolul si pentru o intreaga banda de frecventa folosita pentru telefonia mobila. Sa ne amintim ca pentru cealalta banda, de 900 Mhz, respectiv pentru cele doua licente scoase la licitatie, batalia a fost pe viata si pe moarte.
Dar deciziile discutabile ale Ministerului Comunicatiilor nu s-au oprit aici. Abia acum ajungem la ambiguitatile care au dus la procesul RomTelecom – ANCI. Ce face ministerul la mai putin de o luna de la emiterea hotararii de guvern cu pricina? Completeaza licentele operatorilor de GSM 900, Connex si Dialog, cu posibilitatea de a folosi pana la 14 canale din banda de 1.800 Mhz., incepand de la 1 august 2000. Nu degeaba. Oamenii platesc statului cate 25 de milioane de dolari. E mult, e putin? Discutabil. Cert este ca cei doi operatori au o licenta in buna regula, emisa de autoritatea competenta. Drept este ca cele doua decizii, adica hotararea de guvern si licentele par sa se bata cap in cap, cu toate ca apartin aceleiasi autoritati. Ambele au insa destule elemente de ambiguitate cat sa fie speculate de catre avocatii ambelor parti.
Cine pierde? In final, fiecare cetatean, in calitate de contribuabil. Fiindca RomTelecom a cerut ANCI si despagubiri masive, de peste 100 de milioane de dolari. Daca ANCI pierde, suntem cu totii buni de plata. In aceeasi situatie, ceilalti doi operatori, vazandu-se cu licentele anulate, ar putea sa dea in judecata aceeasi ANCI, adica statul. Daca ar castiga, tot contribuabilul plateste.
Oricum, telecomunicatiile, un domeniu in expansiune rapida si cu profituri mari, promit sa dea la iveala si alte decizii discutabile cu iz de afaceri personale, unele in pregatire, altele deja luate. De exemplu, se discuta foarte mult despre acordarea unei a doua licente de telefonie mobila pe frecventa 1.800 direct, fara licitatie, Societatii Nationale Radiocomunicatii. Pe motiv ca va creste valoarea companiei la privatizare. A crescut valoarea RomTelecom la privatizare odata cu primirea licentei de telefonie mobila? Nu prea, tinand cont ca pretul obtinut, indelung comentat, abia depaseste pretul obtinut de bulgari pentru telecom-ul lor, la o piata de trei ori mai mica. Desigur, acelasi RomTelecom ar putea in judecata statul invocand aceeasi hotarare de guvern care prevede ca orice noua licenta de telefonie mobila se va acorda numai in urma unei licitatii. Iar statul ar putea pierde linistit, fiindca cetateanul-contribuabil nu are oricum nici un cuvant de spus, asa ca plateste.
Cum a platit alta serie de decizii discutabile si netransparente – vezi cazurile Bancorex si Banca Agricola, care au ajuns sa ne coste peste doua miliarde de dolari. Cu cat ceata este mai deasa, cu atat nu stii cine iti baga mana in buzunar. Numai ca acest tip de ceata a devenit suparator de costisitor.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.