Orice scolar stie ca, in limba romana, topica este libera, iar permutarile posibile nu schimba sensibil intelesul frazei. Umanitatea insasi, calitatea-de-a-fi-om, asculta de aceeasi libertate romaneasca a situarii. Astfel, “suntem oameni” ori de cate ori numaram un gest nobil, stapanirea de sine, respectul pentru radacinile culturale si pentru legea morala, generozitatea.
Dimpotriva sau complementar, “oameni suntem” cand avem de marturisit compromisuri, rataciri trecatoare, intolerante, dar si o toleranta excesiva, motivata circumstantial. Daca “oameni suntem”, vom accepta ca trecutul nu e trecator, insa trebuie mereu lasat sa treaca: in numele Trecutului, nu poti cere derogari de la faptele Prezentului si nici nu esti, automat, Judecatorul. Nici un instapanit pe imaculare nu-si pastreaza blazonul ilicit daca ceilalti nu uita ca vina e, mereu, omeneasca si individuala, dar circumstantele favorizante le construiesc toti oamenii, comunitatile sub vremi.
“Suntem oameni”? Uite o stire de adaugat la inventar: la Nisa, in 24 octombrie a.c., a fost proiectat filmul lui Paul Barba-Neagra Mircea Eliade si descoperirea sacrului, realizat in 1987, cu o imagine semnata de Stefan de Fay, acesta din urma de curand numit de Ministerul de Externe consul onorific al Romaniei.
Festivitatea – dedicata Centenarului Eliade – a avut loc, nu intamplator, la Centrul Universitar Mediteranean, in prezenta ambasadorului Romaniei in Franta, Teodor Baconsky. Stefan de Fay si colaboratorii sai au reusit sa obtina sprijinul Primariei si al Conducerii CUM pentru semnarea protocolului de infiintare a unei Catedre a Romaniei purtand numele lui Dimitrie Cantemir.
Fisa, eleganta, care insoteste invitatia la eveniment ofera cateva argumente ale alegerii lui Cantemir: mare umanist, “voievod al Moldovei, matematician, arhitect, istoric, geograf, teolog, compozitor si interpret, filosof si romancier”, membru al Academiei din Berlin, un “Lorenzo de Medicis roman”, dupa G. Calinescu, isi are numele inscris pe frontispiciul Bibliotecii Saint Genevieve din Paris.
Un detaliu: Stefan de Fay este fiul lui Stefan J. Fay, autorul extraordinarului roman pe tema transilvana Moartea baroanei. Roman prin cultura si limba, a mostenit de la tatal sau, diplomat si parlamentar in Romania Mare, “optiunea pentru dreptatea cauzei romanesti in problema Transilvaniei”. Inzestrat cu darul prieteniei critice, pe care i-l recunostea Noica, el stie ca “nu mor decat cei pe care ii uitam”. In seara de 24 octombrie, a vorbit despre “ultima scrisoare a lui Mircea Eliade”.