Recent, intr-o interventie publica, guvernatorul Bancii Nationale a rostit cateva opinii care au starnit furtuni. Cum, insa, replici inversunate au venit din partea unor presedinti de banci cu capital strain, dintre care nici unul n-a fost de fata cand a vorbit guvernatorul, se naste cel putin o intrebare: au aflat intocmai ce a spus, cum a spus, care sunt nuantele? Din relatarile martorilor, la a doua ori la a treia mana, adevarul intreg nu-i chiar usor de reconstituit.
Dar, fie ca le-au fost relatate cu exactitate cuvintele guvernatorului, pana la detalii, fie ca le-au fost redate cu deformari, lucrurile s-au indreptat pe un fagas bun. Fiindca a inceput o dezbatere aprinsa, ce a captat repede interesul pietei financiare si al publicului. O dezbatere necesara, ce ar putea sa aduca clarificari in cateva probleme de o deosebita insemnatate pentru sistemul financiar-bancar si, totodata, sa fie gasite cheile pentru solutionarea lor. Asta in cazul in care minunea nu va dura doar trei zile, asa cum se intampla deseori la noi; si daca focul aprins nu se va stinge repede.
Banca Nationala a salutat faptul ca dezbaterea a inceput. Indiferent daca opiniile exprimate de guvernator au fost sau nu bine intelese. Acum, important este ca dezbaterea sa continue. Pentru ca, pana la urma, din dezbatere va iesi adevarul si vor fi gasite solutii pentru problemele ce au starnit furtuna.
Un detaliu este, cred, semnificativ: scanteia care a aprins focul. Saptamana trecuta, la Bucuresti, a avut loc un eveniment in premiera: Targul “FinFair”, de produse ale institutiilor financiar-bancare. Ocazie oferita bancilor de a-si prezenta propriile produse: noi tipuri de carduri, noi certificate de depozite, diferite forme de creditare. Plus dezbateri pe teme de ultima ora.
In cadrul targului, guvernatorului BNR i-a fost rezervata o repriza de o ora si jumatate: “Fata in fata cu Mugur Isarescu”. Conventia a fost limpede: va fi o confruntare de opinii. Fara verdicte si fara judecati definitive. De fata au fost presedinti de banci, cu capital romanesc ori cu capital strain, reprezentanti ai Asociatiei Romane a Bancilor, analisti ai pietei financiare, cercetatori, jurnalisti. Presa a redat pe larg cuprinsul dezbaterilor, reproducand nenumarate pasaje din interventiile guvernatorului. Au urmat replicile, mai mult sau mai putin vehemente. Dezbaterea a inceput.
Una din opiniile guvernatorului, ce a facut sa sara scantei, se refera la dolarizare. Ziarele i-au preluat corect afirmatia ca, in sistemul nostru bancar, una dintre problemele actuale o constituie gradul inalt de dolarizare: ponderea mult prea mare a creditelor si a economiilor in valuta, comparativ cu cele in moneda nationala. Din aceasta cauza, o miscare brusca de curs poate induce un risc necontrolabil asupra economiei romanesti.
Iata o problema. Guvernatorul a semnalat-o. Atat. De ce n-a recunoscut, cum i s-a reprosat, faptul ca a crescut dramatic creditarea in lei si a scazut creditarea in dolari? Fiindca nu l-ar fi sustinut cifrele. Creditarea in valuta, bunaoara, a crescut, in 2002, de la 59,9% in ianuarie la 62,9% in decembrie. E drept ca, in 2003, inregistreaza un nesemnificativ declin: de la 61,6% in ianuarie la 60,7% in aprilie. Dar continua sa aiba ponderea dominanta in totalul creditului neguvernamental.
E cumva dolarizarea o tema noua in repertoriul guvernatorului, pe care s-o fi pus acum pe tapet din cine stie ce interese? Nicidecum. Din ’90 si pana in prezent, necontenit, a avut in atentie aceasta problema: pericolul dolarizarii. Si a recurs la interventii publice ori de cate ori a simtit ca ar putea fi depasita o limita admisibila. Bineinteles, in diferite etape si aspectele concrete au fost diferite.
Interventia cea mai ampla, cea mai consistenta si cea mai dura a avut-o in 1998, in cadrul dezbaterilor din Parlament, pentru adoptarea Legii Statutului BNR. Atunci, Senatul a operat o modificare a textului votat de Camera Deputatilor (articolul 8 din aceasta lege) despre care guvernatorul a spus raspicat ca s-a comis o eroare. Modificarea se referea la unul dintre instrumentele prin care Banca Nationala intervine pe piata monetara: regimul rezervelor minime obligatorii ale bancilor comerciale la banca centrala.
Camera Deputatilor stipulase ca BNR stabileste regimul rezervelor minime obligatorii, pe care bancile trebuie sa le pastreze in conturi deschise la banca centrala. Atat lei, cat si valuta. Senatul, in schimb, in urma unui amendament propus de Comisia Buget, Finante, Banci, a introdus in textul legii un aliniat nou, prin care se preciza: “Pentru depozite in valuta nu se constituie rezerve minime obligatorii”. Ceea ce ar fi insemnat, de fapt, instituirea unui regim discriminatoriu in dauna monedei nationale: in timp ce, in bancile comerciale, formarea lichiditatilor in lei putea fi supusa unor restrictii, daca realitatea economica o cerea, lichiditatile in valuta ar fi putut sa fie constituite in mod discretionar, prin sfidarea comandamentelor politicii monetare.
De la tribuna Senatului, guvernatorul a solicitat o analiza atenta, precizand ca formularea data de Senat va deveni un bumerang, ce ar ameninta sa loveasca in insusi spiritul legii – acela de a apara moneda nationala. (Va urma)