momesc realitatea ca pe sălbatici

cu mărgele de sticlă

zăpada hârtiei fotografice

absoarbe din fugă marile

pasiuni scriu pe tablă vorbesc

adolescenților îngropați în

fisticul sălii de curs

kilograme de cuvinte se

rostogolesc în arterele

tinere

sângele lor cu viteza sunetului

călătorește prin spații eastman color

vârsta de aur înghite

negativul gustos

Din volumul Semne de viață, Editura Eminescu, București 1987