Întâmplarea face să fi fost la Roma exact în zilele în care s-a lansat oficial ultima enciclică papală, intitulată „Laudato si’ despre grija pentru casa noastră comună”. Cu acest prilej am observat din nou, dar de foarte aproape, că Vaticanul știe să-și promoveze evenimentele, iar acesta este unul excepțional prin gravitatea temei – ecologia –, prin responsabilitatea și prin rafinamentul abordării.
Voi reaminti că numele „enciclică” provine din limba greacă, fiind tradus prin „scrisoare circulară” (en kýklos, „în cerc”). Începând din anul 1740, când a fost difuzată prima astfel de scrisoare, emisă de Papa Benedict al XIV, au fost lansate peste 300 de asemenea scrisori, aceasta fiind cea de a doua care-i aparține Papei Francisc.
Voi profita mai jos de traducerea și prezentarea făcută de redacția română de la Radio Vatican pentru a schița o introducere la acest document, pentru ca într-o intervenție viitoare să revin mai pe larg, sper, asupra conținutului enciclicei. Titlul, Laudato si’ este în italiana de sec. XIII, dialect folosit în regiunea Umbria. Este o laudă („Lăudat să fii, Domnul meu…”), fragment din celebrul imn „Cântarea creaturilor” scris de Sfântul Francisc din Assisi. Simpatia actualului papă pentru Sf. Francisc din Assisi, al cărui nume și l-a ales odată ajuns pe scaunul lui Petru este o evidență.
Așa cum a observat multă lume, tocmai prin gravitatea temei, care presupune responsabilitatea tuturor pământenilor, de această dată Vaticanul se adresează nu doar catolicilor. Un fapt semnificativ este și prezența la evenimentul lansării oficiale a reprezentantului Patriarhiei Ecumenice, prin ÎPS Ioannis Zizioulas, Mitropolitul ortodox de Pergamon. Nu este prima dată când Patriarhul de la Constantinopol pledează pentru ecologie. Am scris și la această rubrică despre amplele acțiuni dedicate ecologiei ale actualului Patriah Ecumenic Bartolomeu, regăsindu-se și la acest capitol pe un teren comun cu Papa Francisc.
Au mai fost prezenți la lansarea oficială a enciclicei Cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, președintele Consiliului Pontifical „Dreptate și Pace”, Prof. Hans Joachim Schellnhuber, fondator și director al Potsdam Institute for Climate Impact Research, Carolyn Woo, președinte al Catholic Relief Services și fost decan al Mendoza College of Business, din cadrul Universității Notre Dame din Statele Unite ale Americii.
Dar și Vaticanul are deja o tradiție în abordarea temelor ecologice, se precizează chiar în actuala enciclică, prin Paul al VI-lea, prin Ioan Paul al II-lea, prin Benedict al XVI-lea…
Cele șase capitole mari ale documentului se intitulează: (1) Ce se întâmplă cu casa noastră comună; (2) Evanghelia creației; (3) Rădăcina umană a crizei ecologice; (4) Ecologia integrală; (5) Linii de orientare și de acțiune; (6) Educație și spiritualitate ecologică.
Iată și un elocvent pasaj introductiv în care Papa Francisc descrie conținutul și mizele acestei enciclice: „În primul rând, doresc să fac o scurtă trecere în revistă a diferitelor aspecte ale crize ecologice actuale pentru a culege roadele cele mai bune ale cercetării științifice disponibile astăzi, pentru a ne lăsa atinși în profunzime de acestea și pentru a oferi o bază concretă a parcursului etic și spiritual care urmează. Pornind de la această privire de ansamblu, voi relua câteva argumentări care provin din tradiția iudeo-creștină, pentru a oferi o mai mare coerență angajamentului nostru creștin în favoarea mediului. Apoi voi încerca să ajung la rădăcinile situației actuale, așa încât să notăm nu doar simptomele acesteia, dar și cauzele sale cele mai profunde. Astfel vom putea propune o ecologie care, în diferitele sale dimensiuni, să integreze locul specific pe care ființa umană îl ocupă în această lume și relațiile ei cu realitatea înconjurătoare. În lumina acestei reflecții aș dori să propun câteva direcții ample de dialog și de acțiune care să implice atât fiecare persoană cât și politica internațională. În fine, întrucât sunt convins că orice schimbare are nevoie de motivații și de un parcurs educativ, voi propune câteva itinerarii de maturizare umană inspirate din tezaurul experienței creștine.”
Finalul enciclicei conține două rugăciuni, una cu o largă adresabilitate „pe care o putem rosti toți cei care credem într-un Dumnezeu creator atotputernic”, alta destinată creștinilor pentru ca „să știm să ne asumăm angajamentele față de creație pe care ni le impune Evanghelia.”
Indubitabil, pledoaria papală este pentru o „ecologie integrală” care să pornească dintr-o perspectivă spirituală, precum în următorul exemplu: „Pentru cel care crede, lumea nu se contemplă din afară, ci din interiorul ei, recunoscând legăturile prin care Tatăl ne-a unit cu toate celelalte ființe. În plus, ducând la creșterea capacităților particulare pe care Dumnezeu le-a dat fiecărui credincios, convertirea ecologică duce la dezvoltarea creativității și entuziasmului”; sau un alt exemplu: „trupul nostru se situează într-o relație directă cu ambientul și cu celelalte ființe vii. Acceptarea propriului trup ca dar al lui Dumnezeu este necesară pentru a primi și a accepta lumea întreagă ca dar al Tatălui și casă comună; în schimb, o logică de dominare a trupului se transformă într-o logică, uneori subtilă, de stăpânire”…
Este o nouă „invitație urgentă de a reînnoi dialogul asupra modului în care făurim viitorul planetei” – aceasta ar putea fi ideea cheie a enciclicei papale dedicate ecologiei. Să sperăm că bunele ecouri de până acum ale acestei noi enciclice vor fi urmate și de fapte, mai ales la nivel economic și politic.