Expoziția „Spirit și solidaritate. Opțiuni expoziționale în amintirea lui Dan Hăulică” s-a deschis la Galeria Dialog a Primăriei Sectorului 2 București, la 17 septembrie anul trecut și s-a închis la 1 februarie 2016, adică după mai bine de patru luni. La deschidere se spunea că, în acest interval se va reuși și realizarea catalogului expoziției și, într-adevăr, la sfârșitul lunii ianuarie, Galeria Dialog a organziat un nou eveniment de prezentare a catologului, el însuși o întreprindere îndrăzneață care va deveni un reper în domeniul artei contemporane, contribuind la promovarea artiștilor plastici români.
„Spirit și solidaritate, opțiuni expoziționale întru amintirea lui Dan Hăulică”, alcătuind o secțiune fundamentală în istoria artelor plastice romanești, a dorit să (re)pună în valoare un grup semnificativ de creatori, artiști plastici remarcați la timp de critica de specialitate, dar mai puțin cunoscuți publicului actual, tinerilor, și prea puțin reprezentați în muzeele din țară.
Elementul dominant al acestui proiect – scrie curatorul și criticul de artă Ruxandra Garofeanu – îl constituie experiența de o viață a criticului de artă Dan Hăulică, eminentă personalitate a culturii române contemporane, președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă și ambasador al României la UNESCO. În traseul său, domnul Hăulică, care s-a dovedit capabil a-și pune în valoare, optim, însușirile de umanist devotat comunității sale, a selectat și susținut o serie de creatori înzestrați, pictori, sculptori, graficieni remarcabili, ce și-au păstrat viziunea artistică nealterată de schimbările regimului politic, în lunga bătălie pentru autonomia esteticului. El și-a dorit, la împlinirea vârstei de 80 de ani, organizarea unei ample expoziții cu lucrările a circa 70 de artiști, a căror activitate a fost îndeaproape urmărită și încurajată de el însuși, stimulându-le perpetuu performanța, spiritul de amplitudine, autodepășirea continuă, transformând grupul într-o adevărată falangă cu care România s-a prezentat și la marile confruntări internaționale. Nume precum Horia Bernea, Ion Alin Gheorghiu, Geta Brătescu, George Apostu, Ion Nicodim, Aurel Cojan, Wanda Sachelarie Vladimirescu, Vasile Gorduz, Marin Gherasim, Ovidiu Maitec, Georgeta Năpăruș, Ion Pacea, Constantin Flondor, Mircea Spătaru, Neculai Paduraru, Silvia Radu, Constantin Flondor, Ilie Boca, Sultana Maitec, Constantin Blendea, și multe altele, sunt puțin vehiculate; artiști dați uitării în detrimentul educației culturale, din ce în ce mai precară. Muzeele nu fac față acestor imperioase cerințe ale momentului, galeriile Uniunii Artiștilor Plastici au dispărut în majoritate și lucrările celor amintiți mai sus riscă sa se piardă definitiv în depozite improprii, în loc să fie scoase la lumină, din când în când, pentru o noua confruntare publică, pentru o recitire a mesajului operei lor și pentru a reflecta, cu alți ochi, asupra locului meritat în contextul artelor plastice românești.
Ne-am propus să oferim publicului o experiență marcantă prin amploarea și temeinicia manifestării noastre, o expoziție de anvergură, adunând laolaltă peste 75 de lucrări de înaltă valoare artistică, în deplină consonanță cu selecția sugerată, dar nepusă în practică, de regretatul Dan Hăulică, al cărui gust pentru perfecțiune, pentru fatidicele metafore ale absolutului nu poate fi negat nici de cei care nu l-au agreat. Fin interpret al sincretismelor, deslușitor de adâncime al devenirilor, al curgerilor și înțelegerii filiațiilor, conceptul său artistic, concretizat prin lucrările de pictură, sculptură și grafică, ce vor alcătui expoziția, constituie un patrimoniu de care va profita, sperăm, posteritatea, cu gratitudinea cuvenită pentru un legat de o asemenea pondere.”
Fiecărui artist care a expus i se consacră o pagină a catalogului, cu ilustrații și texte reprezentative. Spațiul ziarului nu ne permite să reproducem întreg catalogul și, pentru a nu face o nedreptate unora sau altora, renunțăm la a reproduce altceva decât coperta albumului. Subliniem că multe dintre operele de artă cu greu pot fi văzute – fie se află în colecții particulare, fie în muzee dar n-au fost expuse de decenii. Ce s-a reușit la Galeria Dialog a fost cu adevărat o performanță.