În urmă cu câteva luni, consemnam în paginile Ziarului de duminică prezența prestigioasă a unui român în Japonia. Era vorba despre doamna Rodica Frențiu (foto 1, de Lucian Muntean), conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, șefa Departamentului de studii asiatice pe care, de altfel, l-a fondat. Eseistă, traducătoare, doamna Frențiu, pasionată de spiritualitatea niponă, recidivează în ce privește câștigarea unor prestigioase premii în domeniul inefabil al caligrafiei japoneze. Chiar în aceste zile, i s-a decernat „Premiul de aur” pentru lucrarea prezentată la prima ediție a Expoziției Internaționale de Caligrafie Japoneză „Global Shodo at Yasuda”, organizată de Yasuda Women’s University din Hiroshima.
– Mărturisesc, spune Rodica Frențiu, că distincția a fost o mare bucurie pentru mine, având în vedere că mă aflam în premieră la o competiție în domeniu. Despre expoziție, am aflat în toamna lui 2015 prin The European Association for Japanese Studies. M-am hotărât să particip numai și numai din plăcerea de a aprofunda subtilitățile acestei rafinate arte.
Inițiatorii, Departamentul de caligrafie al universității japoneze, au anticipat interesul masiv al cunoscătorilor tainelor caligrafiei nipone din toată lumea pentru o asemenea întrecere a spiritului și a talentului și au eșalonat întrecerea în două etape. Prima presupunea trimiterea în format electronic, până la sfârșitul lunii octombrie, a fotografiei lucrării (sau lucrărilor) pe care artiștii doreau să le înscrie în competiție. Un juriu (având ca director un maestru caligraf și din care a făcut parte, printre alții, Rectorul Universității din Hiroshima), urma să facă selecția. Ulterior, trebuia ca lucrările calificate pentru cea de a doua etapă să fie trimise, în original, universității japoneze. Să consemnăm un detaliu statistic: pe lista numelor promovate în runda a doua se poate observa numărul mare de competitori japonezi și chinezi, cărora li se adăugă doar 6 – 7 nume occidentale (între care și cel al doamnei Rodica Frențiu )!
– Întrecerea a fost strânsă, ne încredințează interlocutoarea, întrucât în mesajul care mă anunța primirea premiului se specifica faptul că a fost o „competiție sângeroasă”, iar jurizarea și aprecierea au fost „stricte datorită înaltei calități a tuturor lucrărilor de caligrafie participante”. În ce mă privește, am expediat pentru prima etapă a concursului patru fotografii și am avut bucuria să fiu anunțată că toate au fost reținute pentru runda a doua a întrecerii. Nu puteam, însă, trimite în Japonia originalele, așa cum prevede regulamentul, întrucât toate lucrările mele sunt pe rulouri de mătase sau hârtie. Ar fi făcut ele față condițiilor de transport? Mă îndoiesc. Riscam, așadar, să nu particip… Am avut, însă, șansa ca în acele zile, să se afle la Cluj doi oaspeți japonezi de la Universitatea Ehime. Prin bunăvoința lor, am pregătit „de drum” una dintre cele patru lucrări (alegerea a fost făcută de organizatori) și am expediat-o la concurs, însoțită de un succint comentariu, prin care eram invitată să îmi justific opțiunea față de tema aleasă, precum și detalii pe care le consider necesare pentru înțelegerea lucrării.
Lucrarea premiată, prezentată în imaginea alăturată (foto 2), are drept punct de pornire o ideograma care în japoneză înseamnă „frunză”. Povestea ei este la fel de emoționantă ca și lucrarea însăși! Iat-o relatată presei clujene, cu o emoție greu disimulată, de doamna Frențiu:
– Povestea frunzei are ca punct de plecare o experiență pe care am trăit-o în Japonia, acum câțiva ani. Eram în Tokyo și îmi anunțasem participarea la o conferință organizată de Fundația Japonia. În acea zi a fost taifun, ploua îngrozitor, bătea tare vântul, încât mi-a rupt umbrela. A doua zi m-am dus să îmi cumpăr o nouă umbrelă de la un magazin Mitsukoshi din apropiere, unul dintre cele mai vechi branduri de magazine japoneze, la origine magazin de kimonouri. Era septembrie și trebuia să trec printr-un parc de platani pentru a ajunge la el. Cum vântul din ziua precedentă fusese puternic, rupsese frunze din copaci înainte de a le veni vremea să cadă. Una dintre ele m-a sedus cu frumusețea ei, încât nu am putut să trec fără să o iau cu mine; așa am ajuns să o țin în mână în momentul în care am intrat în magazin. Prima reacție a doamnei care supraveghea magazinul a fost aceea de a-mi admira frunza. După puțin timp, când am ajuns la casă pentru a-mi plăti noua umbrelă, am avut surpriza să constat că vânzătoarea s-a oferit să-mi… împacheteze frunza, pentru a nu se distruge până acasă. De aici a plecat inspirația pentru lucrarea mea…
Iar în final, din partea artistei, o dedicație de suflet celei care i-a limpezit căutările la începutul primilor săi pași pe cărările spiritualității nipone:
– Aș dori să dedic acest premiu, spunea doamna Rodica Frențiu, maestrului meu caligraf Senshu Nishida, care a trecut recent în neființă. Familia mi-a mărturisit că ultimul eveniment public la care a luat parte a fost vernisajul expoziției mele de caligrame de la Ambasada României din Tokyo, din toamna anului trecut, despre care Ziarul de duminică a relatat pe larg. Atunci a fost ultima oară când Nishida sensei (sensei = maestru, profesor) a fost îmbrăcată în kimono-ul ceremonial…
O Frunză de aur pentru Nishida sensei !