O grava criza de autoritate

Balbaiala cu restructurarea Executivului (de la doi vicepremieri la trei), impotenta premierului Nastase de a schimba ministrul justitiei ca si scena din Parlament cu lipsa noului ministru al justitiei de pe lista aprobata de Parlament, toate acestea puse cap la cap reflecta o grava criza de autoritate a Executivului roman.

Totul a inceput cu esecul planului anuntat public de Adrian Nastase de a-si alege doi vicepremieri, unul sa coordoneze ministerele economice, altul pe cele sociale, astfel ca el, premierul, sa se poata concentra asupra integrarii in UE.

Acest plan avea o logica organizatorica, dar el a fost demolat de presedintele Iliescu, care a tinut sa-si bage omul sau, pe Ioan Talpes, ca sa controleze integrarea si justitia.

Ca sa salveze aparentele, Iliescu a insistat mai tare ca oricand pe ideea ca premierul e acela autorizat de Constitutie sa-si formeze echipa de guvernare.

Dar nimeni in tara asta nu si-a inchipuit ca Nastase a fost acela care l-a selectionat pe Ioan Talpes ca al treilea vicepremier.

Avem de-a face cu o meteahna tipica a lui Iliescu: cu cat mai vartos subliniaza ca formarea guvernului e atributia exclusiva a premierului, cu atat mai adanc e bagat in alcatuirea lui.

Din nou, ca si in iarna 2003, Iliescu ii trage presul pe care calca premierul.

A urmat o perioada de impaciuire a celor doi, in care Nastase si-a putut face treaba de prim-ministru.

Dar acum Iliescu vrea iarasi sa se afirme ca number one.

In cazul Rodica Stanoiu, lezarea autoritatii premierului a aparut si mai flagrant in fata intregii tari. Rodica Stanoiu a refuzat sa-si dea demisia si n-a acceptat nici sa fie revocata. Asta a aflat-o presa din gura confidentului ei – prese-dintele Iliescu. Caz fara precedent in analele istorice ale vietii politice din Romania. Eu cred ca aici nu e vorba de devotament fata de un lider politic.

In realitate, Rodica Stanoiu il are la mana pe Iliescu si-l joaca asa cum vrea ea. L-a facut sa o compare si cu Condoleenza Rice ca sa justifice numirea ei la Cotroceni.

Vineri, Iliescu i-a luat apararea doamnei Stanoiu si ca ministru al justitiei, mentionand realizarile ei in organizarea corpului judiciar.

Daca doamna Stanoiu a condus asa de bine Ministerul Justitiei, de ce mai e nevoie de reforma justitiei? Ce credibilitate mai poate avea Guvernul la Bruxelles ca va reforma justitia, daca presedintele tarii lauda performanta la acest minister a doamnei Stanoiu?

In orice caz, premierul Nastase a fost pus intr-o postura penibila in Parlament atunci cand a venit cu o lista a noilor ministri, din care lipsea noul ministru al justitiei. A fost nevoit sa recurga la o chichita juridica pentru a obtine aprobarea Parlamentului.

In sistemul nostru semiprezidential, croit dupa modelul francez, avem de fapt doua centre de putere.

Cotroceni si Palatul Victoria. Aceasta cere din partea celor doi titulari o perfecta colaborare si intelegere, daca e ca sistemul sa functioneze si sa existe in tara autoritate.

Din iarna 2000 si pana acum au functionat asemenea perioade, dar au fost si perioade de conflict.

Liderii politici ambitiosi (daca nu sunt ambitiosi nu sunt lideri politici) se misca in general intre doi vectori: orgoliu si calcul politic.

Iliescu trece printr-o perioada in care predomina orgoliul de a fi number one pe scena politica.

In iarna 2003 ajunsese nu numai sa combata obiectivele premierului Nastase, dar chiar sa-i faca portretul: arogant, nu-si stapaneste nervii, cu aluzii si la rolul sotiei.

Din fericire, Iliescu si-a dat seama ca toate acestea dauneaza guvernarii PSD si a pus piciorul pe frana. Calculul politic a dobandit prioritate.

Si acum avem o conjunctura similara.

Interventiile lui Iliescu lezeaza autoritatea premierului si chiar sansele sale in cursa prezidentiala. Ele genereaza criza de autoritate a Executivului.