Mirela Nicolescu foloseste o tehnica mixta, cu etape tehnologice preluate din sticlarie si ceramica, pentru a obtine placi colorate cu aspectul si calitatile granitului. Cel mai important element de noutate al inventiei este faptul ca deseurile industriale sunt folosite ca materie prima.
Deseori gresim echivaland importanta unei inventii cu beneficiile aduse de punerea sa in practica. Exista idei cu adevarat inovatoare care apar in conditii economice ostile unde nu se pot materializa.
Apoi, intr-o alta tara, un inventator reface poate intamplator aceiasi pasi. In conditii acum prielnice, ideea isi arata intregul potential. Nou-venitul devine celebru. Poate este perfect inocent.
Poate ca s-a inspirat din rezultatele putin cunoscute ale confratelui sau. Oricum, meritul ii apartine. El este cel care a pus in circulatie o idee peste care se asternea praful.
Consumatorii nu sunt pasionati de teorii stralucite si se entuziasmeaza prea putin in fata unor experimente promitatoare. Consumatorii vor sa achizitioneze bunuri de larg consum.
Drumul de la proiect catre produs trebuie sa fie minim. Ori tocmai in parcurgerea acestui drum sunt romanii deficitari. Proiecte stralucite, inventii premiate la saloanele internationale sunt din belsug.
Metode de organizare a productiei dupa cele mai noi teorii manageriale exista cu siguranta. Totul merge struna pana la realizarea efectiva a produsului. Aici lucrurile se complica ingrozitor.
Fondurile necesare pentru investitii in echipamente sunt imposibil de obtinut. Realizarea unor colaborari cu fabricile de profil este la fel de putin probabila.
Institutul National de Sticla a fost conceput ca o unitate care sa realizeze cercetari aplicative dedicate in special fabricilor de profil.
Ulterior s-a adaugat o sectie de microproductie care realiza sticla optica pentru Intreprinderea Optica Romana.
Colaborarea a decurs in bune conditii pana in 1990, cand IOR a fost nevoita sa-si reduca activitatea ca urmare a pierderii unor piete din Europa de Est. Un fenomen similar s-a produs si in cazul relatiilor cu fabricile de sticla.
Romania, un exportator important de sticlarie si ceramica, a ramas pe piata internationala in special prin eforturile unor mici ateliere desprinse din intreprinderile care nu au reusit sa se adapteze la cerintele economiei de piata.
O alta reducere masiva a comenzilor pentru sticla optica si sticla laser a venit din partea Armatei, unul dintre cei mai mari beneficiari ai unitatii. In aceste conditii, institutul a intrat intr-o criza profunda, reusind sa-si pastreze doar o treime din angajati.
Sectia de sticla optica si-a intrerupt practic activitatea, ramanand cu doar 20 de lucratori, care sa realizeze atat cercetare cat si productie, din cei aproximativ 300 pe care ii avea inainte de 1990.
Din nefericire, reducerea personalului nu a fost urmata de diminuarea spatiilor gestionate. Conform legii, acestea nu pot fi vandute sau inchiriate. Institutul este sufocat de propria-i dimensiune.
Putinii bani obtinuti pentru desfasurarea activitatilor de cercetare sunt inghititi de uriasele cheltuieli de regie pentru conservarea echipamentelor si plata utilitatilor.
Cercetatorii institutului au incercat sa-si orienteze proiectele de cercetare catre domeniile prioritare la nivel international, care totodata pot aduce beneficii financiare prin aplicarea lor in practica. Au incercat, iar unele dintre rezultate au intrecut asteptarile.
Cercetatorul principal Mirela Nicolescu a inceput in urma cu doi ani si jumatate sa investigheze modalitatile prin care se pot refolosi unele deseuri industriale.
Problema este de maxima importanta si actualitate. Milioanele de tone de cenusi de termocentrala acumulate in timp sunt o serioasa problema, dar si o imensa sursa de materii prime.
Lor li se adauga cioburi colorate rezultate din industria sticlei sau resturi ramase in urma prelucrarii rocilor minerale.
Aceste materiale sunt bogate in oxizi de siliciu, sodiu, aluminiu, calciu sau magneziu, putand inlocui cu succes materialele clasice utilizate in producerea sticlei: nisip, calcar, soda, dolomita, alumina.
In functie de concentratiile de oxizi, se realizeaza un amestec care va fi topit in cuptoare de mare putere. Topitura de sticla la 1400-1500 grade Celsius se raceste apoi brusc, transformandu-se in frite aâ¬â mici granule cu diametrele variind intre 1 si 15 mm.
Fritele sunt asezate in matrite refractare, cu dimensiunile si geometria dorite, pentru a fi tratate termic. Formele sunt tinute in cuptor timp de 1-3 ore, la o temperatura de 700-1200 grade Celsius.
In urma tratamentului termic, fritele de sticla sufera un fenomen de cristalizare, rezultand o placa vitroceramica. Placile au aspectul si proprietatile mecanice ale granitului sau ale marmorei.
Mirela Nicolescu si-a inceput cercetarile pornind de la rezultatele obtinute incepand cu 1975 de catre cercetatorii japonezi. Acestia sunt primii care au realizat materiale de tip Neoparies, vitroceramici obtinute din frite de sticla.
In timpul documentarii, a aflat ca cercetatorii romani S.N. Lungu si D. Popescu Has au publicat inca din anul 1955 studii privind cristalizarea sticlelor. Cei doi au ramas obscuri, japonezii placheaza cladiri cu Neoparies de cativa ani buni!
Cercetarile facute au adus elemente de noutate esentiale fata de realizarile recente ale japonezilor. Acestia folosesc doar materiale conventionale, in timp ce placile obtinute la Bucuresti pot contine pana la 90% deseuri industriale.
O alta premiera o constituie paleta coloristica deosebit de bogata, de la culorile obtinute din pigmentii naturali ai reziduurilor – nuante de verde, maron, bej – la culori rezultate pe cale artificiala prin adaugarea unor mici cantitati de oxizi coloranti: rosu, galben, albastru, portocaliu. Suprafata rezultata nu trebuie slefuita.
Desi aceste imbunatatiri sunt spectaculoase, sansele ca rezultatele sa fie transferate in productie sunt minime. Japonezii au toate oportunitatile sa-si recapete intaietatea: in prezent, in cuptorul de laborator al institutului se poate realiza o singura placa de 10 x 20 cm pe zi.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar