Michel Vergé-Franceschi și Anna Moretti – O istorie erotică a curții de la Versailles, Editura Polirom, colecția „Hexagon. Istorie”. Traducere de Nicolae Constantinescu.
Pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, Versailles era doar un modest pavilion de vânătoare. Ludovic al XIV-lea îl transformă într-un centru al puterii, dar și într-un loc al plăcerii, dorinței și desfrâului. Grădinile noului castel, parcurile cu fântâni, apartamentele legate între ele, totul părea menit să adăpostească aventurile Regelui Soare cu nenumăratele-i amante.
Ludovic al XV-lea trăiește în aceeași frenezie a destrăbălării, iar doamna de Pompadour, marea sa favorită, are grijă să-i aducă în pat mereu alte și alte tinere.
Suspectat mult timp de impotență, Ludovic al XVI-lea este doar o umbră a înaintașilor lui. În ajunul Revoluției de la 1789, după mai bine de un secol de strălucire, „mica Sodomă” de la Versailles își aruncă ultimele văpăi…
«Pentru Louise de La Vallière, Ludovic al XIV-lea amenajează grădini, continuînd opera tatălui său. Cere o evaluare topografică generală a locurilor. Cumpără terenuri, înglobează satele Trianon și Choisy‑aux‑Boeufs, achiziționează moșiile du Vivier și de La Boissière, pe care va porunci să fie crescută menajeria, moștenită de la un alt mare seducător, Francisc I, care adusese din Africa și din America animale sălbatice, lei și „leonoaice”.
În parcul tatălui său, Ludovic primește uneori întreaga curte, făcînd paradă, cu bucurie și mîndrie, de iubirea și de tinerețea lui. Orice bărbat îndrăgostit simte nevoia să arate întregii lumi norocul pe care îl are de a împărți patul cu o ființă atît de frumoasă. Dar, după ce se termină petrecerea, Ludovic vrea să rămînă singur cu Louise. Unii curteni încep atunci să înțeleagă aplecarea regelui către „rahiticul castel” de la Versailles. Sătui să mai doarmă noaptea în caleștile lor, cîțiva plănuiesc să‑și construiască case mari în apropierea castelului.
Începe atunci amenajarea acestuia, grație primelor eforturi ale unui bărbat tînăr de a‑și cuceri iubita. Este instalat un balcon din feronerie aurită, în stilul celui al lui Romeo și al Julietei din Verona: balconul este necesar serenadei (de jos) și suspinelor (de sus). Busturi cu ochi iscoditori sunt fixate pe console în curte, ca și cum Ludovic ar fi vrut s‑o expună pe Louise, ascunzînd‑o în același timp de adevăratele priviri. Aceste capete de marmură rece cu ochi morți vor ști să‑și țină gura de piatră mai bine decît mulți curteni.
Iubirea face să chiorăie mațele. Iubirea stîrnește foamea. Le Vau primește sarcina să construiască bucătării. În clădirile anexe din partea de nord. Iubirea are nevoie de spațiu, de cavalcade, de întîlniri dese, uneori pe furiș, întotdeauna intense. Iubirea este sentiment. Dar și impuls. Le Vau reconstruiește grajdurile. În clădirile anexe din partea de sud. Iubirea impune lux, confort, stare de bine, petrecerea împreună a timpului. Charles Evrard și Noël Coypel încep să decoreze primele încăperi ale apartamentelor atunci cînd frigul le impune „zburdalnicilor” să părăsească grădinile și boschetele pentru paturile cu baldachin și focul din șemineu.»
Michel Vergé‑Franceschi, specialist în Vechiul Regim, este profesor de istorie modernă la Universitatea din Tours și laureat al Academiei Franceze și al Academiei de Științe Morale și Politice. A mai publicat Colbert. La politique du bon sens (2003) și Ninon de Lenclos. Libertine du Grand Siècle (Premiul pentru biografie Historia 2014).
Anna Moretti, doctor în estetică al Universității din Corsica, este specializată în domeniul feminității și al senzualității în literatură.