Adrian N. Ionescu
Jocurile privatizării
așa cum s-au văzut în primii 20 de ani ai Bursei de Valori București
Editura Integral
Jocurile privatizării, secretele bursei, secretele privatizării, bursa, inființarea bursei. Toate sunt subiecte incitante, despre care lumea vrea să afle, mai ales că par/ chiar sunt extrem de complicate pentru omul de rând, greu de înțeles, învăluite într-o aură de mister. Încearcă să înlăture ceva din mister, în această carte, Adrian N. Ionescu. E jurnalist, și-a început cariera în 1990. A scris despre dobânzile real negative ale creditelor de la începutul anilor 90, cu care și-au clădit unii imperii („Banii bolnavi scot de pe piață banii sănătoși”, în România Liberă).
A scris despre rostul privatizarii pe un dolar și despre incapacitatea guvernelor de a fi buni vânzători („Guvernul Romaniei este FMI”, România liberă). A scris că privatizările energetice „de nevoie și în pripă” din anii 2000 sunt prețul pentru politica de tergiversare din anii 9o (Jurnalul National). A plecat din presă de 3 ori și s-a întors de 30 de ori, cum spune el însuși. S-a specializat în fonduri de investiții și finanțe personale. Refuză să fie numit analist, sau să citeze, generic și impersonal, „analiști”, pentru că a fost analist și într-o bancă și într-o firmă de brokeraj. Se consideră încă inginer, spune că este jurnalist de rând și nu șef de jurnaliști. Din această calitate a participat la construcția multora dintre piețele financiare ale României. A conceput chiar „Piața Financiară”.
Acum a publicat această carte care ar trebui să ajungă un bestseller. Un eveniment editorial.
Scrie Adrian N. Ionescu însuși:
„«Jocurile Privatizării» povestește cei 20 de ani, cât a durat reînființarea Bursei de Valori București (BVB), din 1995 și până mai acum un an. Și care mai durează și acum (reînființarea), dacă nu s-o fi oprit – cum se zice …
Povestea acestor 20 de ani este narată din mărturiile mai multor meseriași esențiali pentru piață, dintre care vreo trei au fost președinți ai Bursei.
Plină de acțiune și suculentă în dezvăluiri, Cartea se cheamă «Jocurile Privatizării», pentru că, din nefericire, puternicii acelor ani au decis că Bursa nu poate fi decât anexa privatizării și nu regina economiei.
Apariția cărții este meritul unui editor devotat meseriei lui, Costel Postolache, care își asumă riscurile meseriei, ca să se bucure de evenimentul editorial și să bucure.”
„Adeseori în existența sa, piața de capital din România a semănat cu Ciuleandra, pe care toată lumea o lua la dans, dar nimeni nu o lua de nevastă. Conform logicii dintr-o anumită perioadă, Bursa era bună de arătat, ca «să ne împăunăm» cu ea, să dăm bine în diverse poze internaționale” – spune Sergiu Oprescu, președinte executiv al Alpha Bank, fost președinte al Bursei de valori București.
„A-i acuza că au vrut să construiască Bursa din România ar însemna să li se exagereze meritele.
Să zicem că aveau un grad de simpatie pentru instituție (…). Nici în momentul de față, când avem bursă de peste 20 de ani, piața nu stă pe propriile picioare, iar marile evenimente ale pieței încă le constituie listările statului.” – Septimiu Stoica, președinte Bursa Română de Mărfuri, fost președinte al Bursei de Valori București.
„Nu au vrut o Bursă puternică! Nu știe toată lumea?! Ce i-ar fi împiedicat?! Dar nu au vrut, și nu neapărat din rațiuni economice” – Stere Farmache, fost director general și președinte al Bursei de Valori București.
„Atente la metodele de transfer de proprietate, dictate de clasa politică, guvernele României de după 1990 nu au fost niciodată realmente interesate de stimularea educării economisirii și a investiției. O politică și nici o practică suficient de coerente în acest sens nu au existat. Oamenii cu bani sunt vânați și, dacă se poate, păcăliți pe la ghișee să cumpoere fonduri mutuale, iar cât despre bursă, după eșecul cuponiadei, care a promis poporului o treime din averea patriei și a dat de zece ori mai puțin, cei mai mulți nici nu vor să mai audă. Bursa de valori București se află acum în mare criză de investitori de retail, nu numai în criză de ofertă de companii noi care să aspire la prezența la cota sa.”