Jared Diamond
Viruși, arme și oțelSoarta societăților umane
Editura Curtea veche
Laureată a Premiului Pulitzer pentru carte nonfiction și vândută în peste un milion de exemplare, “Viruși, arme și oțel” este o remarcabilă lecție despre ascensiunea și decăderea imperiilor, despre rolul religiei și al scrierii în evoluția societăților umane, despre hrană și arme, toate prinse în ecuația complicată a devenirii umanității de-a lungul a 13.000 de ani.
“Viruși, arme și oțel” culege cele mai puțin vizibile părți ale istoriei omenirii, expunându-le cititorului care are curiozitatea de a răspunde unor întrebări la care istoria tradițională nu oferă decât rareori și doar întâmplător răspunsuri: De ce au ajuns europenii în America, nu amerindienii în Europa? Cum au ajuns oamenii în locuri izolate – ca Insula Paștelui sau Papua Noua Guinee – și cum și-au dezvoltat acolo civilizații care ne apar astăzi primitive și magnifice în același timp? Cum au reușit agricultorii să înlocuiască vânători-culegătorii și de ce nu s-a întâmplat acest lucru peste tot și în același timp? Cum se face că scrisul a constituit una dintre cele mai puternice arme ale civilizațiilor care s-au impus asupra celorlalte? Jared Diamond oferă câteva răspunsuri foarte convingătoare la toate aceste întrebări, introducându-l pe cititor într-o lume fascinantă, în care virușii, armele și oțelul au constituit actorii principali în mărirea și decăderea popoarelor lumii.
Cartea a obținut: titlul de New York Times bestseller; Premiul Pulitzer; Premiul Aventis pentru cea mai bună carte de știință; Premiul Rhone-Poulenc Al Societății Regale de Științe și Premiul National Geographic. După ea s-a realizat un documentar de National Geographic Society;
Jared Diamond, profesor de geografie și fiziologie la UCLA, și-a început cariera științifică în fiziologie, extinzând-o în domeniul biologiei evolutive și biogeografiei. A fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Științe, al Academiei Naționale de Științe și al Societății Filosofice Americane. A fost beneficiar al unei burse a Fundației McArthur, primind Premiul frăției Phi Beta Kappa, Premiul Burr al Societății Geografice Naționale și Medalia Națională pentru Știință.
A publicat peste 200 de articole în revistele Discover, Nature și Geo.
Alexandru Bălășescu
Voioasa expunere a Ordinii Mondiale
Editura Curtea veche
Exersată pe trei continente, privirea lui Alexandru Bălășescu surprinde adesea prin conexiunile pe care le operează, destabilizând căutătura narcisist-parohială de care avem parte, de regulă, în spațiul public românesc actual. De aici și o mobilitate a privirii problematizatoare, care face adesea, în doar câteva paragrafe, volute ce te pun cel puțin pe gânduri. Pornind, de pildă, poetic de la picăturile de lapte care au căzut din sânul Herei și au dat naștere Căii Lactee, Alexandru Bălășescu ajunge la alte constelații, cele politice și la tot ce înseamnă star system. Rezultatul este și el din această categorie care te pune pe gânduri: devenite imagine de consum (canibalism vizual), stelele cerului nostru public contribuie la “metamorfoza umanului în corp celest”.