„… Cu trecerea anilor, am simțit tot mai mult nevoia să evadez din cotidian. Sufletul meu era ca o peliculă fotosensibilă pe care se pot imprima, în aceeași clipă, și dragostea și moartea. Am început să fac o adevărată fobie de situațiile obișnuite. Mă apuca tremuratul numai dacă mă gândeam la odihnă. Uitam, îmi rătăceam portofelul, spărgeam telefoanele, cartelele magnetice, orice. Firește că toate aceste prostii copilărești au devenit, în scurt timp, de neiertat. Căutam mereu shoturi de adrenalină: am sărit cu umbrela din vârful unui copac, am coborât pe un râu înghețat cu o barcă pneumatică spartă, m-am cățărat pe hornul fetei care-mi dădea atâția fiori. I-am dat drumul pe coș brățării de argint cumpărate cu tot chinul din lume. M-am aplecat prea tare s-o recuperez și am aterizat, plin de funingine, în sufrageria în care ea petrecea Revelionul cu ai săi. Și nu mi-a fost de-ajuns. Mai sus, mai iute, mai departe, mai îndelung. Trăiam ca o sfârlează de carne și sânge, nu-mi găseam echilibrul decât în mișcare. Apropiații începuseră să-și facă griji pentru mine.
M-am străduit să mă adaptez, dar am fost alungat de peste tot. Până și de la școala de circ: prea neîndemânatic, mi s-a spus. (…)
Era neapărată nevoie să găsesc un mijloc de a mă integra și de a-mi câștiga existența. Și ce mi-a trecut prin cap? Să fac un spectacol de artă populară cu sărituri ratate. Să spun povești, să cânt la muzicuță, să sar, să cânt, să zbor poate, să cad sigur – și toate astea să le împart cu ceilalți.”
Așa începe povestea pentru oameni mari a lui Mathias Malzieu. Cine este Mathias Malzieu? E cântăreț de muzică rock (în grupul Dyonisos), dar cunoscut mai ales ca scriitor, fiind autorul bestsellerului „Mecanica inimii”. Stephane Deschamps a scris despre el că ar fi „un fel de Micul Prinț în hanorac”. Romanul de față a apărut în 2011 și e povestea unui om care vrea să ucidă moartea.
Eroul, Tom Cloudman, este cel mai ageamiu cascador din lume, care ajunge pe culmile gloriei când face cascadorii într-un coșciug improvizat – cutreieră sat după sat, amuzând publicul. Dar într-o zi, după o cădere care se anunță fatală, ajunge pe patul unui spital, privat de spectatori și de tot ce-l încânta mai înainte. O doctoriță îi descoperă o boală incurabilă. Cu umor, Tom își numește boala/tumora Sfecla. În jurul lui sunt numai figuri triste. Nu poate accepta fatalitatea, moartea care se apropie. Noaptea rătăcește pe culoarele spitalului și întâlnește o făptură ciudată, jumătate femeie, jumătate pasăre, cu un nume fermecător, Endorphine, care-i propune „un pact faustic”: „Pot să te transform în pasăre, cu trup și suflet. Te lepezi de viața omenească și îți deschizi aripile, la propriu, spre o nouă aventură. Nu fără urmări, de bună seamă… Dar asta te-ar salva. Pentru ca metamorfoza să înceapă, trebuie să faci dragoste cu mine. Din unirea noastră se va zămisli, poate, un copil. Îți asumi riscul?“ „Vă salvez viața, îmi dați o viață”. Tom acceptă, mai ales că, din copilărie, n-avea decât un singur vis: să se înalțe la cer. Pe măsură ce morfina îl ține departe de „upercuturile Doamnei Sfeclă”, începe transformarea: se acoperă cu puf și pene, îi cresc aripi, se micșorează, devine pasăre, poate să zboare, se transformă literalmente în ceea ce spune numele lui: Cloudman, omul-nor.
Un mic roman superb, bulversant, în care sentimentul că ești închis, prizonier, pe care-l dă atmosfera spitalului, e spulberat scrisul luminos al lui Malzieu. Dincolo de cancerul care bântuie mai multe personaje ale cărții, totul este frumos și ușor ca fulgii unei păsări. Dincolo de orice durere, e iubirea. Cloudman va fi eliberat de suferințe și de spital realizându-și visul, să fugă în cer și lăsând în urma sa un copil. Magic. O magie poetică pentru copiii mari.
*) Mathias Malzieu – Metamorfoză la marginea cerului. Editura Philobia. Traducere din limba franceză de Mihaela Toma