“Nu toate problemele fundamentale au fost rezolvate”, crede Wilkinson. “Problemele care au declanșat criza anterioară, o politică monetară relaxată și dezechilibre comerciale, sunt acum de fapt mai pronunțate”.
Mesajul lui Wilkinson contrastează cu tonul optimist al multora din participanții la Forumul Economic Mondial anual de la Davos, dornici să evidențieze progresul înregistrat după doi ani de criză.
“Reformele sistemice realizate sunt semnificative”, declara ministrul canadian al finanțelor Jim Flaherty.
Raportul de 24 de pagini al lui Wilkinson, “The Financial Crisis of 2015: An Avoidable History” nu este la fel de optimist. Acesta descrie modul în care băncile, nedispuse să accepte o rentabilitate a capitalului (ROE) mai mică ce rezultă din cerințe mai mari de capital, ar putea alimenta un nou bubble urmărind randamente mai mari pe piețele de materii prime sau pe cele emergente. Autoritățile, concentrându-și constrângerile asupra băncilor, ar putea împinge asumarea de riscuri în domeniul fondurilor nereglementate care ar putea pune de asemenea sistemul în pericol.
Raportul îndeamnă directorii de bănci și acționarii să accepte faptul că randamentele din trecut nu sunt sustenabile și că trebuie să monitorizeze riscurile mai strict, în special în zone care generează profituri neobișnuit de mari.
“Băncile trebuie să se bazeze pe un nivel mai redus de îndatorare”, declară Wilkinson, 38 de ani, care are o diplomă în inginerie de la Trinity College din cadrul University of Cambridge și lucrează în cadrul Oliver Wyman din 1993, unde se concentrează pe managementul riscului.
Temerile lui Wilkinson sunt în parte legate de faptul că dacă sistemului i se permite să revină la vechile obiceiuri, guvernele copleșite de datorii ar putea să nu fie capabile să facă față consecințelor unei noi crize.
“Dacă va apărea o nouă criză bancară, guvernele occidentale nu vor fi capabile să stabilizeze sistemul, după ce și-au folosit întreg arsenalul pe ultima rundă de injecții fiscale”, se arată în raport.
Aceeași temă au avut-o discuțiile din cadrul unui dineu de la Davos de pe 28 ianuarie.
Astfel, s-a luat în discuție ce s-ar întâmpla dacă o bancă importantă ar fi lăsată să se prăbușească. Concluzia a fost că guvernele nu au ca alternativă decât să vină în sprijinul oricărei bănci multinaționale cu probleme pentru că nu există un sistem pentru un faliment controlat.
Dacă un guvern ar fi incapabil să salveze o astfel de bancă, consecințele ar fi dramatice.
Finanțiștii prezenți la Davos în acest an nu au discutat prea mult pe marginea viitoarelor ROE sau a unor potențiale bule. În schimb, aceștia au organizat petreceri și întâlniri cu clienții.
“În Davos, a fost foarte mult optimism și sunt destul de surprins de acest fapt, în special în ceea ce-i privește pe directorii de companii”, a declarat Tarun Jotwani, director în cadrul Nomura.
Când bancherii nu erau ocupați cu atragerea de clienți, aceștia își făceau griji în legătură cu politica fiscală a guvernelor din Statele Unite sau Europa Occidentală, sau reiterau rolul pe care sectorul financiar îl joacă în creșterea economică. Un element din raportul lui Wilkinson a fost frecvent menționat: faptul că accentul pus pe reglementarea băncilor ar putea împinge asumarea de riscuri în domeniul fondurilor de hedging sau al altor tipuri de companii financiare nereglementate.
În timp ce cancelarul german Angela Merkel a declarat că au fost luate prea puține măsuri pentru preîntâmpinarea unei noi crize, politicienii s-au concentrat în principal pe a-și apăra eforturile de readucere a economiilor pe creștere, de reducere a inflației și soluționare a crizei datoriilor din țări europene ca Grecia și Irlanda.
Alți oficiali, printre care secretarul Trezoreriei americane Timothy F. Geithner, președintele Bundesbank Axel Weber și ministrul de finanțe spaniol Elena Salgado, au încercat să ofere asigurări că politicile asumate vor duce la creștere și vor preîntâmpina o criză în Europa.